Cum face toata lumea la sfarsit de an, am facut si eu o incercare in scopul realizarii unui bilant.
Sunt unele lucruri simpatice, altele extraordinare pe care le-am realizat, respectiv prietenii frumoase cu sanse de supravietuire pe termen lung, experiente de viata, care m-au mai ajutat sa mai cresc inca putin, intr-o maniera mai mult sau mai putin fericita.
Am pierdut insa multe lucruri, cel mai dureros a fost cand am realizat ca dupa trezirea dintr-o betie crunta ca l-am pierdut, ca nu mai e al meu, ca e al alteia, ca am avut poate o parte de vina, dar ca flacara care parjolise tot in jurul ei, odinioara, s-a stins.
Insa, cum vreau sa inchei anul intr-o maniera optimista, cum vreau sa cred inca that soul mates never die, va aduc in atentie o piesa dureros de frumoasa, dupa parerea mea, poate prea siropoasa pentru altii.
Un An Nou fericit!
Wednesday, December 31, 2008
Thursday, December 25, 2008
Christmas` snow
De ieri a inceput sa ninga. Am chef sa iubesc, sa ma plimb prin zapada ca o vata de zahar care se va lipi de cizme, iar un el sa striveasca pe buzele mele un fulg de nea. Sa ne tinem de mana, si sa ne plimbam prin marea alba, sa avem in mana cate o tigara, care sa arda stinghera, iar odata ajunsi acasa, sa ne aruncam priviri poznase deasupra unei cani cu vin fiert, sau uneia de ciocolata calda.
Dar nu e el, sunt doar eu, ma voi plimba prin infinitatea de culoarea laptelui de una singura si imi voi coase noi vise.
Craciun fericit!
Dar nu e el, sunt doar eu, ma voi plimba prin infinitatea de culoarea laptelui de una singura si imi voi coase noi vise.
Craciun fericit!
Sunday, December 21, 2008
November story
A inceput intr-o noapte de noiembrie, cand m-ai luat de mana pentru prima data, apoi tot intr-o dimineata de toamna tarzie am baut prima cafea in pat, insa era o poveste in care aveam poate amandoi nevoie sa credem, desi stiam fiecare dinte noi ca era sortita esecului, sfarsitului, ca in racoarea noptii inimile nu se luptau sa iasa din piept ca sa se faca una, ca nu ni se taia niciunuia respiratia cand ne intalneam, ca dorul nu izvora decat din ruperea unei obisnuinte comfortabile si ca fiecare se gandea la o alta iubire din trecut.
Mi-as fi dorit sa fii o parte din mine, insa ai fost si esti las, pentru ca te tolanesti mereu langa regrete si amintiri din trecut, pentru ca nu ai curajul sa iti asumi o noua iubire, o noua durere, o noua fericire.
Te-as fi daruit un loc unde sa te cuibaresti de toate durerile exterioare, insa ai preferat sa te agati de o iluzie.
Acum in mine e doar loc pentru cel care va sti sa ma tina de mana, sa ma faca sa ma inrosesc de emotie ca atunci cand eram micuta si trebuia sa spun o poezie la serbare in fata a zeci de ochi curiosi si totusi ingaduitori si blanzi, cel in prezenta caruia voi simti ca mi se taie respiratia dar cu toate astea traiesccu adevarat doar in momentele alea de asfixie, iar tu, tu vei ramane o amintire muta si fara chip. Pentru ca asa ai ales, pentru ca n-ai simtit indeajuns, pentru ca ai fost orb, mut, surd si sufletul prea sec.
Acum de la tine tot ce vreau e doar un sarut de ramas bun, un sarut amar, un sarut poate inecat in lacrimi ce se blocheaza in gat, intr-un suspin fara ecou decat in tine sau in mine.
Adio!
(P.S: asta e ultimul meu dar pentru tine, ultimul, cel din urma, ai inteles?).
Mi-as fi dorit sa fii o parte din mine, insa ai fost si esti las, pentru ca te tolanesti mereu langa regrete si amintiri din trecut, pentru ca nu ai curajul sa iti asumi o noua iubire, o noua durere, o noua fericire.
Te-as fi daruit un loc unde sa te cuibaresti de toate durerile exterioare, insa ai preferat sa te agati de o iluzie.
Acum in mine e doar loc pentru cel care va sti sa ma tina de mana, sa ma faca sa ma inrosesc de emotie ca atunci cand eram micuta si trebuia sa spun o poezie la serbare in fata a zeci de ochi curiosi si totusi ingaduitori si blanzi, cel in prezenta caruia voi simti ca mi se taie respiratia dar cu toate astea traiesccu adevarat doar in momentele alea de asfixie, iar tu, tu vei ramane o amintire muta si fara chip. Pentru ca asa ai ales, pentru ca n-ai simtit indeajuns, pentru ca ai fost orb, mut, surd si sufletul prea sec.
Acum de la tine tot ce vreau e doar un sarut de ramas bun, un sarut amar, un sarut poate inecat in lacrimi ce se blocheaza in gat, intr-un suspin fara ecou decat in tine sau in mine.
Adio!
(P.S: asta e ultimul meu dar pentru tine, ultimul, cel din urma, ai inteles?).
Wednesday, December 10, 2008
Mi-e dor de o discutie despre Dumnezeu in fata unui pahar de lichior si cu o tigara arzanda in mana, care sa aminteasca de existente efemere.
Dar a venit iarna, anotimpul cu povesti, cu vin fiert cu scortisoara si coji de portocale, anotimpul in care se iubeste la 0 grade, dar in care e cald in suflet, anotimpul in care sunt un copil hoinar pe strazile Bucurestiului, alaturi de un altul cautand impreuna fericirea, dar intotdeauna impiedicandu-ne de cioturi, insa tot ce stiu e ca voi merge mai departe, ca imi voi dori sa iubesc si sa daruiesc pana cand voi atinge neantul.
Dimineata ceasca de cafea va aburi si tigarile isi vor imprastia fumul in aerul cald din camera mea mica si cocheta. Pe fereastra se va vedea zapada asternuta peste tot si oameni zambind fara vreun alt motiv decat pentru acela ca se simt din nou pentru cateva clipe copii. Si tu, abia trezit din somn, te vei freca la ochi si imi vei zambi, asa cum stii numai tu, iar eu dupa ce vei fi mancat si-ti vei fi baut cafeaua tare, te voi lua de mana ca sa ne jucam prin nametii de zapada si sa respiram aerul atat de proaspat si rece, care mie imi aminteste de iernile copilariei mele petrecute la bunica.
Si ne vom arunca priviri poznase, si ne vom tine de sotii.
Oare asa va fi?
Dar a venit iarna, anotimpul cu povesti, cu vin fiert cu scortisoara si coji de portocale, anotimpul in care se iubeste la 0 grade, dar in care e cald in suflet, anotimpul in care sunt un copil hoinar pe strazile Bucurestiului, alaturi de un altul cautand impreuna fericirea, dar intotdeauna impiedicandu-ne de cioturi, insa tot ce stiu e ca voi merge mai departe, ca imi voi dori sa iubesc si sa daruiesc pana cand voi atinge neantul.
Dimineata ceasca de cafea va aburi si tigarile isi vor imprastia fumul in aerul cald din camera mea mica si cocheta. Pe fereastra se va vedea zapada asternuta peste tot si oameni zambind fara vreun alt motiv decat pentru acela ca se simt din nou pentru cateva clipe copii. Si tu, abia trezit din somn, te vei freca la ochi si imi vei zambi, asa cum stii numai tu, iar eu dupa ce vei fi mancat si-ti vei fi baut cafeaua tare, te voi lua de mana ca sa ne jucam prin nametii de zapada si sa respiram aerul atat de proaspat si rece, care mie imi aminteste de iernile copilariei mele petrecute la bunica.
Si ne vom arunca priviri poznase, si ne vom tine de sotii.
Oare asa va fi?
Tuesday, November 25, 2008
La multi ani si ramai cu bine!
Mai sunt cateva zile si va fi ziua ta.
Acum ceva timp mi-as fi dorit atat de mult sa fiu eu cea care iti spune "buna dimineata, la multi ani, dragul meu!",pe 1 decembrie si sa te tin in brate o zi intreaga, o viata intreaga,in loc de tristul "ramai cu bine" in acele momente tot ce as fi vrut ar fi fost sa iti zic "ramai cu mine".
Dar au fost prea multe greseli intre noi, au fost prea multe nopti scaldate in lacrimi .Stiu ca nu ma iubesti, ca probabil nici nu mai tii la mine, ca te-ai ratacit de tot in hatisul tesut de bratele fetei care iti ofera trupul ei, dar pe care n-o iubesti, care poate nu te iubeste nici ea, careia nu-i va pasa niciodata de nelinistile si tristetile tale, sau ii va pasa prea putin.In mangaierile ei nu va fi nicicand atata dragoste cat era in ale mele, nu va simti ca pluteste doar cand o iei de mana si o saruti pe frunte, nu-si va oglindi niciodata viata in ochii tai albastri.
Iti multumesc, totusi ca mi-ai arat ce inseamna sa iubesti si sa suferi la cele mai inalte cote, iti multumesc pentru noptile in care rataceam pe strazi tinandu-ne de mana, pentru cele in care plangeam pe infundate, pentru minciunile frumoase si adevarurile crude pe care le-ai infipt in mine, pentru clipele extatice, cand toata multimea de oameni disparea si eram doar noi doi, cei doi copii care voiau sa se iubeasca, sa-si apartina unul altuia.
Refuz inca sa cred in acel "n-a fost sa fie", pentru ca e prea las, e prea lapidar, prea sec prefer sa imi vad partea de vina, sa mi-o accept si sa invat din greseli, dar povestea asta s-a terminat. In definitiv, cui pe cui se scoate, daca inainte timpul si-a presarat doza de uitare.
E prea tarziu pentru regrete, pentru un alt inceput. Tot ce ne ramane e sa gasim alte brate in care sa ne refugiem de lume, de noi insine chiar.
Dar intotdeauna voi lasa un gand sa zboare catre tine si te intrebe "cum te simti?".
Ramai cu bine, albastrule!
Acum ceva timp mi-as fi dorit atat de mult sa fiu eu cea care iti spune "buna dimineata, la multi ani, dragul meu!",pe 1 decembrie si sa te tin in brate o zi intreaga, o viata intreaga,in loc de tristul "ramai cu bine" in acele momente tot ce as fi vrut ar fi fost sa iti zic "ramai cu mine".
Dar au fost prea multe greseli intre noi, au fost prea multe nopti scaldate in lacrimi .Stiu ca nu ma iubesti, ca probabil nici nu mai tii la mine, ca te-ai ratacit de tot in hatisul tesut de bratele fetei care iti ofera trupul ei, dar pe care n-o iubesti, care poate nu te iubeste nici ea, careia nu-i va pasa niciodata de nelinistile si tristetile tale, sau ii va pasa prea putin.In mangaierile ei nu va fi nicicand atata dragoste cat era in ale mele, nu va simti ca pluteste doar cand o iei de mana si o saruti pe frunte, nu-si va oglindi niciodata viata in ochii tai albastri.
Iti multumesc, totusi ca mi-ai arat ce inseamna sa iubesti si sa suferi la cele mai inalte cote, iti multumesc pentru noptile in care rataceam pe strazi tinandu-ne de mana, pentru cele in care plangeam pe infundate, pentru minciunile frumoase si adevarurile crude pe care le-ai infipt in mine, pentru clipele extatice, cand toata multimea de oameni disparea si eram doar noi doi, cei doi copii care voiau sa se iubeasca, sa-si apartina unul altuia.
Refuz inca sa cred in acel "n-a fost sa fie", pentru ca e prea las, e prea lapidar, prea sec prefer sa imi vad partea de vina, sa mi-o accept si sa invat din greseli, dar povestea asta s-a terminat. In definitiv, cui pe cui se scoate, daca inainte timpul si-a presarat doza de uitare.
E prea tarziu pentru regrete, pentru un alt inceput. Tot ce ne ramane e sa gasim alte brate in care sa ne refugiem de lume, de noi insine chiar.
Dar intotdeauna voi lasa un gand sa zboare catre tine si te intrebe "cum te simti?".
Ramai cu bine, albastrule!
Tuesday, November 18, 2008
Buna dimineata!
Fericirea e intr-o imbratisare calda intr-o dimineata tanara de toamna tarzie, e sarutul de noapte buna, si cele de buna-dimineata, e ceasca de cafea care te asteapta cuminte pe masa, e zambetul somnoros si pleoapele grele pe care le vad cand incepe ziua, e tigara solitara, uitata intr-un colt de camera care se imparte la doi, la fel ca bataile inimii.E toate astea si inca cateva ”nimicuri” pe care ti le voi sopti doar tie .
Wednesday, November 12, 2008
Michelangelo Antonioni - Professione- reporter ( the Passenger)
Seara de film. Strans niste prieteni, amici si mers in grup compact inspre Institutul Italian unde avea sa se intample o a doua seara de film italian, marca Antonioni.
Asteptari mari, intrucat primul film din seria de patru, a fost o drama psihologica foarte reusita, in care eroina (o actrita pentru care regizorul avea zice-se, aproape un fetis). Monica Vitti, joaca rolul unei femei care trecuse printr-un soc puternic, din care nu si-a putut reveni pe deplin. Ceea ce totusi i-a ramas nealterat a fost instinctul matern, in rest, totul din jur ii producea frica,si reactiile erau pe masura. Un film despre alienare, instabilitate emotionala, angoasa, depersonalizare in ultima instanta.
Revenind la filmul serii curente, acesta a fost as zice eu, un film, despre cautarea de sine. Este un joc al oglinzilor, prin care fiecare dintre cei doi eroi si mai ales eroul principal, Jack NIcholson, incearca sa se gaseasca pe sine si sa-si testeze limitele. Jack Nicholson aka David Locke, un jurnalist, calator prin lume, "profita" de moartea lui David Robertson, si incepe sa joace rolul acestuia, implicandu-se in toate afacerile necurate ale acestuia.Se pierde insa in jocul de masti, pentru ca omul nu poate patrunde dincolo de toate oglinzile. Dar poate nu suntem atat de diferiti si acest joc de roluri nu ni se va parea atat de dificil, pentru ca ramanem de fapt la fel, intrucat realitatile exterioare le adaptam celor interioare.
Scena care mi-a placut cel mai mult e cea in care David ii spune iubitei sale povestea unui om care fiind orb, printr-o operatie si-a recapatat vederea, insa daca pe vremea cand era orb viata lui curgea lin si fara tulburari majore odata cu intrarea in lumea celor care au acest "dar" (ghilimelele se justifica in acest caz) si-a dat seama ca lumea asta il strange, ca e totul prea meschin, a inceput sa se izoleze si in trei luni s-a sinucis pentru ca daca inainte traversa de unul singur doar cu bastonul strada odata cu recapatarea vederii, frica a pus stapanire pe el si angoasa l-a condus spre insingurare, iar insingurarea nu e de cele mai multe ori un lucru pozitiv.
Insa Antonioni e un regizor caruia nu-i place prea mult sa-si puna actorii sa vorbeasca, ceea ce-l face mai greu de "digerat" de catre unii si desi filmele sale sunt filme ale tacerii, au un fundal psihanalitic accentuat.
Il recomand cu caldura pe primul, la cel de al doilea film, e nevoie de multa, multa rabdare, pentru ca sunt multe cadre fixe, si multe planuri.Vizionare placuta! ( mersi d_3fect pentru pont!)
Asteptari mari, intrucat primul film din seria de patru, a fost o drama psihologica foarte reusita, in care eroina (o actrita pentru care regizorul avea zice-se, aproape un fetis). Monica Vitti, joaca rolul unei femei care trecuse printr-un soc puternic, din care nu si-a putut reveni pe deplin. Ceea ce totusi i-a ramas nealterat a fost instinctul matern, in rest, totul din jur ii producea frica,si reactiile erau pe masura. Un film despre alienare, instabilitate emotionala, angoasa, depersonalizare in ultima instanta.
Revenind la filmul serii curente, acesta a fost as zice eu, un film, despre cautarea de sine. Este un joc al oglinzilor, prin care fiecare dintre cei doi eroi si mai ales eroul principal, Jack NIcholson, incearca sa se gaseasca pe sine si sa-si testeze limitele. Jack Nicholson aka David Locke, un jurnalist, calator prin lume, "profita" de moartea lui David Robertson, si incepe sa joace rolul acestuia, implicandu-se in toate afacerile necurate ale acestuia.Se pierde insa in jocul de masti, pentru ca omul nu poate patrunde dincolo de toate oglinzile. Dar poate nu suntem atat de diferiti si acest joc de roluri nu ni se va parea atat de dificil, pentru ca ramanem de fapt la fel, intrucat realitatile exterioare le adaptam celor interioare.
Scena care mi-a placut cel mai mult e cea in care David ii spune iubitei sale povestea unui om care fiind orb, printr-o operatie si-a recapatat vederea, insa daca pe vremea cand era orb viata lui curgea lin si fara tulburari majore odata cu intrarea in lumea celor care au acest "dar" (ghilimelele se justifica in acest caz) si-a dat seama ca lumea asta il strange, ca e totul prea meschin, a inceput sa se izoleze si in trei luni s-a sinucis pentru ca daca inainte traversa de unul singur doar cu bastonul strada odata cu recapatarea vederii, frica a pus stapanire pe el si angoasa l-a condus spre insingurare, iar insingurarea nu e de cele mai multe ori un lucru pozitiv.
Insa Antonioni e un regizor caruia nu-i place prea mult sa-si puna actorii sa vorbeasca, ceea ce-l face mai greu de "digerat" de catre unii si desi filmele sale sunt filme ale tacerii, au un fundal psihanalitic accentuat.
Il recomand cu caldura pe primul, la cel de al doilea film, e nevoie de multa, multa rabdare, pentru ca sunt multe cadre fixe, si multe planuri.Vizionare placuta! ( mersi d_3fect pentru pont!)
Sunday, November 2, 2008
Sunday, October 26, 2008
Moonspell- Dreamless
They thought that love was sacred
Until they met the desecrator
A sea of poison came in between them
And there was red on the ground below.
They can not breed
Bound to never rise
Their lies will be repeated
Forever
Now they're dreamless
Straight into the dark clouds
Never to come back.
Iata inca o situatie initiala idilica, cand iubirea este sacra, si din senin, atunci cand nimeni nu se asteapta, apare acel ceva care sfasie armonia, si totul e insangerat... ei, vietile lor si realitatea din jurul lor. Sunt tintuiti la pamant pentru vecie, deoarece iubirea apare o singura data in viata, iar acum regretele nu-i lasa sa se ridice , au ramas fara visuri, vise, sunt goi si totul e indoliat in jurul lor. Asta e starea in care eu n-as vrea sa ajung niciodata, ar fi una dintre situatiile in care probabil as ceda nervos, sa nu mai sper intr-o imbratisare, in sarutul de buna dimineata si de noapte buna.
They thought there's more
Than meets the eye
In face of beauty all men are blind
And the gates opened to let her through
They can not breed
Lost in the crimson skies
The nights in our heats
Will last forever.
S-au inselat sperand ca exista ceva mai frumos decat iubirea lor, poate frumusetea fizica a unei alte persoane, de sex feminin sau masculin (deja nu mai conteaza), insa in scurt timp si-au dat seama ca acel moment de slabiciune carnala a distrus si a lasat in urma doar nopti scaldate in lacrimi de sange, ca un moment de placere i-a costat mai mult decat ar fi putut visa in cele mai groaznice cosmaruri, i-a costat ratiunea existentei fiecaruia dintre noi, dragostea.
Este o tema intalnita in multe alte piese, distrugerea intregului, a fiintei androgine care aduce cu sine deznadejdea, unul dintre sentimentele cele mai de temut.
Friday, October 17, 2008
Tomnateca....
O dimineata juna cu o adiere usoara de vant , cu miros de toamna, o tigara arzanda si eu trecand prin fosnet, simtind cum tocul se infige in frunze ca degetele unui copilas intr-o vata de zahar. Coffee time, matin pour les reveurs...In noapte amantii vor face gesturi ciudate, si nu-i el, si nu-i nici ea, si nu mai sunt copiii de altadata...
Saturday, September 20, 2008
Anathema-One last goodbye
Ei bine,de piesa asta ma leaga de o poveste. A inceput , in mod surprinzator, tot cu o piesa de la Anathema, mai precis Fragile Dreams, iar piesa asta a definit intreaga relatie... Asta a fost,o succesiune de vise frumoase, care s-au risipit odata cu vrajile noptii.Dar cum orice inceput are si un final, iata ca a sosit si the time for One last goodbye.
Somehow I knew you would leave me this way
Somehow I knew you could never, never stay
And in the early morning light
After a silent peaceful night
You took my heart away
And my being
In my dreams I can see you
I can tell you how I feel
In my dreams I can hold you
And it feels so real
I still feel the pain
I still feel your love
I still feel the pain
I still feel your love
Diferenta dintre versurile piesei de fata si situatia de fata e ca "I still feel your love" se potriveste ca nuca`n perete. Dar cu timpul si iubirea mea pentru el s-a transformat, a devenit altceva, asta e regula, totul se transforma, nimic nu se pierde.
A venit vremea sa iert si sa ma iert...
Somehow I knew you would leave me this way
Somehow I knew you could never, never stay
And in the early morning light
After a silent peaceful night
You took my heart away
And my being
In my dreams I can see you
I can tell you how I feel
In my dreams I can hold you
And it feels so real
I still feel the pain
I still feel your love
I still feel the pain
I still feel your love
Diferenta dintre versurile piesei de fata si situatia de fata e ca "I still feel your love" se potriveste ca nuca`n perete. Dar cu timpul si iubirea mea pentru el s-a transformat, a devenit altceva, asta e regula, totul se transforma, nimic nu se pierde.
A venit vremea sa iert si sa ma iert...
Wednesday, September 10, 2008
Wake up!
Intre un Nescafe si tigarile mele Marlboro lights lungi nu exista decat un sir nesfarsit de intrebari care isi au raspunsul undeva aiurea.
Buna dimineata!
Buna dimineata!
Sunday, August 31, 2008
Marte si Venus
Caut acel barbat de pe Marte cu o picatura de Venus in inima.
Cel care isi ia prada dupa legile razboiului si o supune prin tainele erosului-
legand-o cu o floare-de-nu-ma-uita.
Imi place sa impletesc lumi printre degete.
Cel care isi ia prada dupa legile razboiului si o supune prin tainele erosului-
legand-o cu o floare-de-nu-ma-uita.
Imi place sa impletesc lumi printre degete.
Friday, August 15, 2008
Moonspell - Scorpion Flower
Just enjoy it... useless to describe, or to talk about this song...As the vocalist said it`s a song about Beauty and Fury... Just feel it in veins, mind and soul!
Can I steal your mind, for a while,
Can I stop your heart, for a while,
Can I freeze your soul and your time?"
Can I steal your mind, for a while,
Can I stop your heart, for a while,
Can I freeze your soul and your time?"
Wednesday, August 13, 2008
Once upon a december
A venit timpul sa las trecutul sa fie ceea ce este si anume trecut. Desi mi-e greu sa recunosc asta am iubit, ce am iubit nici eu nu stiu, probabil sensibilitatea pe care o masca printr-o oaresce duritate, naiba stie ce... eu nu.
Poate ca in prima zi de iarna il voi suna sa-i spun "La multi ani!" si sa-i mai spun ca vreau sa fie fericit, ca vreau sa stiu ca diminetile-i sunt scaldate in raze de soare ce bat timide`n geam si in imbratisari in care sa se simta acasa chiar daca vor fi bratele altei femei care-l vor strange la piept.
Noi ne-am durut unul pe celalalt, ne-am sarutat ranile unul altuia. Dar nici el si nici eu nu mai putem crede ca va fi bine, ca mai avem o poveste de scris si de spus.Noi avem o alta poveste.O poveste pe care, daca o vom povesti nepotilor candva, nu ne vor da lacrimile, pentru ca ne-am adunat vinile si le-am turnat in supradoza peste firisorul timid de iubire ce a incercat sa-si faca loc prin zapada pe care calcam, razand si sarutandu-ne din cand in cand.El era cald, iar noaptea de gheata.
Intr-o zi ne vom revedea, vom fi cei ce am fost, dar si cei ce vom fi, niciodata insa impreuna, niciodata.Suna straniu... niciodata... suna ca nimic si nimeni puse la un loc, topite si sudate... nici...odata- nici macar odata.
Dar povestea asta trebuie sa ramana in urma. Am sa inchei cu niste versuri care sunt durerea mea cea mai crunta si dorinta cea mai arzatoare in acelasi timp:For the one you live and breath, for the child you dream to feed, do not let yourself fall/ for the maddnes of the world, for the tears you had to drop, where there`s sadness there`s hope.. Asa am aflat eu cum ca daca ma doare, daca am cazut, e musai sa ma ridic, sa merg mai departe. Pentru ca trebuie. Atat. Doar povestea asta n-o pot lasa in spate, doar de nalucile mele nu ma pot indeparta.Le port cu mine. Zi lumina. Noapte luna, noapte seaca.
... pentru ca atunci a inceput...
Poate ca in prima zi de iarna il voi suna sa-i spun "La multi ani!" si sa-i mai spun ca vreau sa fie fericit, ca vreau sa stiu ca diminetile-i sunt scaldate in raze de soare ce bat timide`n geam si in imbratisari in care sa se simta acasa chiar daca vor fi bratele altei femei care-l vor strange la piept.
Noi ne-am durut unul pe celalalt, ne-am sarutat ranile unul altuia. Dar nici el si nici eu nu mai putem crede ca va fi bine, ca mai avem o poveste de scris si de spus.Noi avem o alta poveste.O poveste pe care, daca o vom povesti nepotilor candva, nu ne vor da lacrimile, pentru ca ne-am adunat vinile si le-am turnat in supradoza peste firisorul timid de iubire ce a incercat sa-si faca loc prin zapada pe care calcam, razand si sarutandu-ne din cand in cand.El era cald, iar noaptea de gheata.
Intr-o zi ne vom revedea, vom fi cei ce am fost, dar si cei ce vom fi, niciodata insa impreuna, niciodata.Suna straniu... niciodata... suna ca nimic si nimeni puse la un loc, topite si sudate... nici...odata- nici macar odata.
Dar povestea asta trebuie sa ramana in urma. Am sa inchei cu niste versuri care sunt durerea mea cea mai crunta si dorinta cea mai arzatoare in acelasi timp:For the one you live and breath, for the child you dream to feed, do not let yourself fall/ for the maddnes of the world, for the tears you had to drop, where there`s sadness there`s hope.. Asa am aflat eu cum ca daca ma doare, daca am cazut, e musai sa ma ridic, sa merg mai departe. Pentru ca trebuie. Atat. Doar povestea asta n-o pot lasa in spate, doar de nalucile mele nu ma pot indeparta.Le port cu mine. Zi lumina. Noapte luna, noapte seaca.
... pentru ca atunci a inceput...
Friday, August 8, 2008
Siddharta - Under Venus( Platina)
Ei bine, am dat de band-ul sloven acum ceva timp, odata cu videoclipul My dice (care inca mi se pare genial, desi l-am vazut de zeci de ori), dar pe moment, in vremea aceea, mai bine zis, nu eram foarte curioasa sa mai ascult si altceva din discografia lor, pana de curand, cand m-am indragostit la "prima degustare" de piesele lor, asta pentru ca baietii astia, chiar stiu sa faca muzica. Boštjan M.(Drums, Percussions), Jani H. (Bass), Primož B. (Guitar),Tomaž O.R (Keyboards, Programming)si Tomi M. ( Guitar, Vocals)pe numele lor compun formatia Siddharta(un nume la inaltimea caruia cred ca au potentialul de a ajunge).
Propun Platina spre disecare pe lung si lat, prin vene si artere, care in varianta in engleza se numeste Under Venus ( ceea ce face inutila mentionarea temei piesei).
So lost in a space with no colours no hands
Nothing but the light when they land
They came from above with a message from you
Sent from Venus with "Bye, I'm gone for good.
Iata, e vorba despre destramarea unei relatii, unei povesti care i-a proiectat pe cei doi la distante insurmontabile unul de altul, el nemaigasind nimic atragator in lumea inconjuratoare, nemaiavand nici macar puterea de a se agata de prima mana intinsa, pentru ca totul i se pare a nu mai avea niciun sens in lipsa ei.
This small piece of paper and a vision I see
Nor one or another I need
What's wrong with my pride ,my courage, my style
What's your reason to disappear from my life
Well, I could be loved but to you an enemy
I could be an angel but you'd like the beast
I could get down on my knees and be your little babe
You'd go to Venus and I'm here to stay
'cause I don't know the way (no I don't)
Ei bine, el a suferit procesul depersonalizarii,s-a pierdut pe sine pentru ca ea reprezenta stalpul de sustinere a vietii lui, iar acum ea l-ar vrea metamorfozat intr-un altul, iar el nu mai stie cum sa ajunga la ea, cum sa parcurga distanta imensa pe care ea a pus-o intre ei, ceea ce-i provoaca o adevarata criza de panica si anxietate.
I'm left with a smell and her voice in my head
All songs laying torn on the flor
I seek through the dark whether they'll come again
Though stuck with thought I'll se them no more
Ea reprezinta in acest moment o parte din el, care se vrea smulsa, caci parfumul si vocea ei nu mai rezida decat in amintirile lui si probabil ca aici s-ar potrivi din nou un citat din Ilinca Bernea- Iubiri in camasa de forta , cum ca "trecutul e mireasma pura, viitorul e muzica, iar prezentul e o puscarie". Acesta e sentimentul pe care il incearca si personajul masculin din piesa.
My drawings in sand represent my alert
Hoping they'll deflect up to her
My smile is defending what inside is poor
I'm not gonna stop looking for you
Ar vrea sa-i spuna ca o iubeste, ca are nevoie de ea, pentru a putea zambi senin din nou , nu sec asa cum o face in absenta ei si asta ii da putere sa o caute la nesfarsit, pentru ca doar ea il poate intregi, doar ea ii poate oferi sentimentul implinirii, pentru ca asa cum spuneam intr-un post mai vechi, omul se poate implini prin creatie sau iubire, niciuna din aceste cai nefiind usoare.
Again an evening is here
I see the place where you hide
I'm losing my innocent face
I'm going blind
Reflections and feelings like everything's falling
Everything brakes but I'll stand
'cause I know that I can
And I know that I can...
Faptul ca o vede, dar nu o mai gaseste cu adevarat face ca lumea lui sa se prabuseasca sub imperiul noptii, iar el ramane orb si sec, insa cu o farama de forta menita sa-l faca sa nu ramana cazut la pamant.
Ideea piesei, ca poveste se aseamana intrucativa cu Schism de la Tool, aceeasi situatie este prezentata : un tablou in care intregul s-a rupt in doua iremediabil, cei doi s-au ratacit unul de celalalt, numai ca in acest caz ea nu mai incearca sa il regaseasca, ceea ce mareste abisul in care a cazut personajul masculin al piesei. Dar totul e in van si aici si dincolo, totul e fara sens, pentru ca puntile de comunicare s-au rupt intre ei.
Propun Platina spre disecare pe lung si lat, prin vene si artere, care in varianta in engleza se numeste Under Venus ( ceea ce face inutila mentionarea temei piesei).
So lost in a space with no colours no hands
Nothing but the light when they land
They came from above with a message from you
Sent from Venus with "Bye, I'm gone for good.
Iata, e vorba despre destramarea unei relatii, unei povesti care i-a proiectat pe cei doi la distante insurmontabile unul de altul, el nemaigasind nimic atragator in lumea inconjuratoare, nemaiavand nici macar puterea de a se agata de prima mana intinsa, pentru ca totul i se pare a nu mai avea niciun sens in lipsa ei.
This small piece of paper and a vision I see
Nor one or another I need
What's wrong with my pride ,my courage, my style
What's your reason to disappear from my life
Well, I could be loved but to you an enemy
I could be an angel but you'd like the beast
I could get down on my knees and be your little babe
You'd go to Venus and I'm here to stay
'cause I don't know the way (no I don't)
Ei bine, el a suferit procesul depersonalizarii,s-a pierdut pe sine pentru ca ea reprezenta stalpul de sustinere a vietii lui, iar acum ea l-ar vrea metamorfozat intr-un altul, iar el nu mai stie cum sa ajunga la ea, cum sa parcurga distanta imensa pe care ea a pus-o intre ei, ceea ce-i provoaca o adevarata criza de panica si anxietate.
I'm left with a smell and her voice in my head
All songs laying torn on the flor
I seek through the dark whether they'll come again
Though stuck with thought I'll se them no more
Ea reprezinta in acest moment o parte din el, care se vrea smulsa, caci parfumul si vocea ei nu mai rezida decat in amintirile lui si probabil ca aici s-ar potrivi din nou un citat din Ilinca Bernea- Iubiri in camasa de forta , cum ca "trecutul e mireasma pura, viitorul e muzica, iar prezentul e o puscarie". Acesta e sentimentul pe care il incearca si personajul masculin din piesa.
My drawings in sand represent my alert
Hoping they'll deflect up to her
My smile is defending what inside is poor
I'm not gonna stop looking for you
Ar vrea sa-i spuna ca o iubeste, ca are nevoie de ea, pentru a putea zambi senin din nou , nu sec asa cum o face in absenta ei si asta ii da putere sa o caute la nesfarsit, pentru ca doar ea il poate intregi, doar ea ii poate oferi sentimentul implinirii, pentru ca asa cum spuneam intr-un post mai vechi, omul se poate implini prin creatie sau iubire, niciuna din aceste cai nefiind usoare.
Again an evening is here
I see the place where you hide
I'm losing my innocent face
I'm going blind
Reflections and feelings like everything's falling
Everything brakes but I'll stand
'cause I know that I can
And I know that I can...
Faptul ca o vede, dar nu o mai gaseste cu adevarat face ca lumea lui sa se prabuseasca sub imperiul noptii, iar el ramane orb si sec, insa cu o farama de forta menita sa-l faca sa nu ramana cazut la pamant.
Ideea piesei, ca poveste se aseamana intrucativa cu Schism de la Tool, aceeasi situatie este prezentata : un tablou in care intregul s-a rupt in doua iremediabil, cei doi s-au ratacit unul de celalalt, numai ca in acest caz ea nu mai incearca sa il regaseasca, ceea ce mareste abisul in care a cazut personajul masculin al piesei. Dar totul e in van si aici si dincolo, totul e fara sens, pentru ca puntile de comunicare s-au rupt intre ei.
Wednesday, August 6, 2008
Metallica - Where the wild things are
O piesa care completeaza shakespearianul "vis al unei nopti de vara"(dar nu numai de vara), pentru ca desi tema de baza e razboiul, in aceasta descarcare de forte cei doi protagonisti se iubesc cap-coada. Am optat sa scriu despre emotiile pe care le produc piesele, detaliile tehnice, lasandu-le pentru altii mai priceputi.
As putea spune ca debutul piesei seamana cu un alint adresat iubitei(in cazul de fata)dupa o noapte de dragoste.
Insa piesa e de fapt o constientizare si o readucere pe tapetul realitatii a razboiului.
So wake up sleepy one
It's time to save your world
Steal dreams and give to you
Shoplift a thought or two
All children touch the sun
Burn fingers one by one
By one
Tot ce poate salva e propria ei lume, iar apoi imaginea copiilor care ating soarele e de fapt o anticipare a conflictului armat, care topeste vieti si arde destine, lasand doar scrum in urma.
Will this earth be good to you?
Keep you clean or stain through?
Aceste interogatii sunt de fapt dorintele lui in ceea ce o priveste, ar vrea poate s-o acopere cu o manta magica, care sa-i pastreze sufletul nepatat.
So wake up sleepy one
It's time to save your world
You're where the wild things are
Yeah, toy soldiers off to war
Big eyes to open soon
Believing all under sun and moon
But does heaven know you're here?
And did they give you smiles or tears
No, no tears
Insa doar cei care inca n-au fost atinsi de maladia rautatii pot salva lumea, doar ei, mai au legaturi cu cerul, de unde cineva probabil ii poate salva. Ea a fost aruncata in haosul salbaticiunilor, de undeva de sus, si are sub ochi soldatii de jucarie,metafora care sugereaza faptul ca acesti soldati sunt prinsi intr-un razboi care nu e al lor, intensificand drama acestui film in care sunt actori fara voie.
You swing your rattle down
(Hand puppets storm the base
Flags up now cannons rage
Hand puppets storm the base)
Call to arms the trumpets sound
(Flags up now cannons rage
All clowns head for the rear
Slingshots fire to the air
All clowns head for the rear)
Toy horses start the charge
(Slingshots fire to the air
Slip into the edge of death
Crossfire to the marionettes)
Robot chessmen standing guard
(Slip into the edge of death
Crossfire to the marionettes)
(all together)
We shall never surrender
Razboiul apare ilustrat ca un circ, un circ trist, doar cu schije,foc, durere, si moarte. Marionete, clovni tristi, cai, elementele nelipsite din orice circ, numai ca acesta e un circ cu bilet doar dus , intoarcerea fiind inapoi in nefiinta.
Insa iubirea ce ii leaga ii face mai puternici, si ii ajuta sa nu se predea in fata acestui spectacol had, sa moara in cel mai rau caz luptand si iubind.
Monday, July 28, 2008
Sighisoara
Festivalul de arta medievala de la Sighisoara, tocmai a avut loc. Ma asteptam sa ma pot cufunda pe deplin in atmosfera medievala. Ei bine...am avut si nu prea ocazia. Dupa cum stiu, cei ce au fost interesati de acest eveniment spectacolele s-au tinut in mai multe locatii. Ei bine, eu cred ca cu exceptia celor tinute in Piata Cetatii si in catedrala ortodoxa, unde chiar a existat acel iz de medieva; cele tinute, de exemplu in Piata Octavian Goga s-au transformat intr-un festival al berii, micilor si altele de genul. Si a fost MARE PACAT. Pentru ca au fost artisti autentici, care au dat dovada de profesionalism si pasiune.
As putea sa pun pe lista de "ASA DA" pe cei de la Anton Pann, pe baietii de la Aeternum si pe polonezii de la Brodas Band (n-am prins tot festivalul). Un "ASA NU" hotarat l-ar reprezenta Roma Swing Ensemble, care confunda conceptul de jazz cu cel de muzica lautareasca, de inima albastra etc. Chiar eram curioasa sa descopar cu ce se mananca jazz-ul medieval, am stat pana tarziu ca sa aud cu urechile mele cum suna acest jazz.Ei bine ast band canadian in funte cu "maestrul" Lache Cercel, a fost dupa parerea mea si a tuturor celor veniti acolo pentru muzica, o bataie de joc. Probabil le-a priit muzica lui celor veniti pentru a bea o bere si a servi un mic la supra pret(ca sa demonstreze ca au cu ce).
Nu mica mi-a fost mirarea cand am dat un search pe Youtube ca sa atasez un clip "de acolo"post-ului si am gasit asta:. Dar, de fapt, n-ar fi trebuit sa ma mire, traim in Romania doar, tara tuturor posibilitatilor.
Iata-i totusi pe cei de la Anton Pann intr-o alta locatie ce-i drept, dar aceeasi muzica cum rar mai vezi prin tara asta:.
Iata-i si pe Aeternum, acest band sibian, care a reusit sa impresioneze si prin vestimentatia care era "de acolo", dar mai ales prin muzica lor, care le-a atras simpatia si sprijinul unuia dintre componentii de la Celelalte Cuvinte.
.
Una peste alta a fost muzica buna pentru cine a cautat asa ceva, de fapt au fost de toate pentru toate gusturile. Next time, poate tine si vremea cu cei carora le mai pasa de arta medievala.
As putea sa pun pe lista de "ASA DA" pe cei de la Anton Pann, pe baietii de la Aeternum si pe polonezii de la Brodas Band (n-am prins tot festivalul). Un "ASA NU" hotarat l-ar reprezenta Roma Swing Ensemble, care confunda conceptul de jazz cu cel de muzica lautareasca, de inima albastra etc. Chiar eram curioasa sa descopar cu ce se mananca jazz-ul medieval, am stat pana tarziu ca sa aud cu urechile mele cum suna acest jazz.Ei bine ast band canadian in funte cu "maestrul" Lache Cercel, a fost dupa parerea mea si a tuturor celor veniti acolo pentru muzica, o bataie de joc. Probabil le-a priit muzica lui celor veniti pentru a bea o bere si a servi un mic la supra pret(ca sa demonstreze ca au cu ce).
Nu mica mi-a fost mirarea cand am dat un search pe Youtube ca sa atasez un clip "de acolo"post-ului si am gasit asta:. Dar, de fapt, n-ar fi trebuit sa ma mire, traim in Romania doar, tara tuturor posibilitatilor.
Iata-i totusi pe cei de la Anton Pann intr-o alta locatie ce-i drept, dar aceeasi muzica cum rar mai vezi prin tara asta:.
Iata-i si pe Aeternum, acest band sibian, care a reusit sa impresioneze si prin vestimentatia care era "de acolo", dar mai ales prin muzica lor, care le-a atras simpatia si sprijinul unuia dintre componentii de la Celelalte Cuvinte.
.
Una peste alta a fost muzica buna pentru cine a cautat asa ceva, de fapt au fost de toate pentru toate gusturile. Next time, poate tine si vremea cu cei carora le mai pasa de arta medievala.
Tuesday, June 10, 2008
Downtown Jesus
Luna Amara. O metafora care aproape doare ca si multe dintre piesele lor, atunci cand le leg de vreo amintire, cand un cuvant dintr-un vers aduce in prezentul meu ceva din trecutul ce a lasat o dira de tristete undeva intre gandurile mele.
It’s fortune that we play
Matches wouldn’t light
Couldn’t help no jesus
Couldn’t save no child
Not the one inside of me
And not the one inside of you
That day.
Incepe frumos, destinul e ca un ultim chibrit ramas in cutie, cu care vrei sa-ti aprinzi tigara intr-o noapte oarba, cand totul e pustiu si cu toate astea nu poti, se stinge sub mangaierea usoara a unei adieri. Si pierzi ocazia de a fuma o ultima tigara inainte de a ajunge din nou intre cei patru pereti ai casei, si n-ar fi nimic asta, dar tot asa am pierdut si copiii din noi, pentru ca ne-am aruncat cu capul inainte, fara sa ne pese de nicio lege. Si suntem goi pe dinauntru, si poate asa de frumos imbracati ...aiurea...nu mai conteaza.
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong.
Si fiecare se intoarce acasa. Eu si tu. Doi oameni pentru care zarurile au cazut alandala, in cel mai prost mod posibil,ne-au furat visele si tot ce mai putem simti e nevoia de a ne inchide intre acei patru pereti ai camerei, cu o cafea poate prea rece, cu fumul de tigara domnind peste toata camera. Si toate astea pentru ca fugim. Fugim de lumea de afara, de adevar, de noi insine, pentru ca nemaiavand sperante orice legatura cu exteriorul s-a rupt, traim din inertie.
Plastic men have sold
Now all my youth is sore and old
“no more morning view”
These nights are empty and so are you
There’s nothing you could do
Bruised up jesus for all the shame in you.
Totul e pierdut. Tineretea e deja o amintire mai mult sau mai putin amara. Dar diminetile in care intinzand mana nu e nimeni altcineva intre tine si singuratate, si noptile in care ti se aude ecoul ca un tipat de copil desprins de la sanul mamei sale, acelea au devenit realitatea ta ostila.
And I feel downtown jesus growing orchids
Out of naked wounds
And I feel you and i
Selling pride for the less we feel.
Si din ranile dezgolite, cu sange inca neinchegat cresc flori, in amintirea unei iubiri-victima a unei lupte de orgolii inutila si totusi atat de pustiitoare.
Wednesday, May 7, 2008
Schism-Tool
Am descoperit piesa asta ciudatica, in sinea ei, de curand, si m-am indragostit de ea si nu numai, asa incat mi-am downloadat toata discografia (multumesc M.D).
I know the pieces fit cuz I watched them fall away
Mildewed and smoldering, fundamental differing,
Pure intention juxtaposed will set two lovers souls in motion
Disintegrating as it goes testing our communication.
Cei doi din "povestea" cantecului, oricare dintre noi, constituie un intreg initial, formeaza un puzzle din care nu lipseste nimic, insa intervine ratiunea, care va schilodi sau mutila armonia care exista odata, candva, intre ei, o armonie realizata prin comunicare, dar nu neaparat una verbala, poate mai curand, e vorba de una a simturilor.
Fiintele sunt astfel murdarite,transformate prin mutilare in altceva, in niste omuleti ciudati, gri albastrui ca-n videoclip, care mie, personal mi se pare foarte bine realizat.
I know the pieces fit cuz I watched them tumble down
No fault, none to blame it doesnt mean I dont desire to
Point the finger, blame the other, watch the temple topple over.
To bring the pieces back together, rediscover communication.
The poetry that comes from the squaring off between,
And the circling is worth it.
Finding beauty in the dissonance.
Intotdeauna trebuie sa existe un vinovat, e o chestiune pur psihologica, un proces prin care oamenii se simt mai bine cu ei, isi fortifica increderea in propria ratiune si totodata si stima de sine.Insa asta e doar o metoda gresita de a reajunge la acea comunicare pierduta.
Ia nastere un conflict, ambii sunt gata sa loveasca ceea ce odata au iubit, isi incercuiesc adversarul, pentru a castiga o lupta de orgolii, care le ofera o satisfactie de moment.
There was a time that the pieces fit, but I watched them fall away.
Mildewed and smoldering, strangled by our coveting
I`ve done the the math enough to know the dangers of a second guessing
Doomed to crumble unless we grow, and strengthen our communication.
Se insista asupra existentei primordiale a sferei, un timp al perfectiunii, iar acum el sau ea a devenit constient ca mai are o singura sansa pentru a reconstrui ceea ce era candva perfect, constient ca e "blestemat" sa se prabuseasca, eu as zice mai degraba sortit sa cada, in cazul in care nu gasesc o solutie pentru a-si redescoperi limbajul.
Cold silence has a tendency to atrophy any sense of compassion
Between supposed lovers.
E vorba de o tacere care taie, care ucide orice sentiment, iar fostul cuplu se transforma intr-o imagine ridiculizata a ceea ce a fost, fiecare devenind din tandru, crud si nemilos. Asa ca acum sunt doar "presupusi iubiti", o umbra palida a ceea ce erau.
Este o piesa dureros de dulce, sau cel putin asa mi se pare, intrucat iti etaleaza o paleta ademenitoare de culori, o relatie ideala, androgina, din categoria celor pe care le gasesti odata in sapte vieti, ca apoi sa vezi cum se destrama incet si sigur, pentru ca niciunul nu se mai regaseste in ochii celuilalt, ochii amutesc,iar buzele si limba au uitat demult cum se articuleaza cuvintele.
Si iar ar fi putut fi atat de frumos, dar a fost o fericire la fel de scurta precum un foc de paie in urma caruia nu ramane decat o pulbere prea fina incat vantul sa n-o duca incotro vrea el, departe de mine, departe, departe...
Si mi-e dor si ma dor, noptile reci, acum calde si totusi atat de reci...
Sunday, May 4, 2008
Slalom
Copii jucandu-se...inocenta, sperante, vise ce vor fi frante in mii si mii de farame, destine inchise intre peretii unor pub-uri cu muzica in surdina si fum dens de tigara, alcool si poate droguri in care uita de certurile de acasa, de suferintele marunte- picaturi chinezesti, de ei in final.Un amalgam de umbre si lumini: luminile din privirile lor, si umbrele care predomina si care le vor intuneca ceilalti ani de viata, ai adolescentei, ai maturitatii s.a.m.d.
Mai demult am scris intr-un post "we are the children our parents warned us about". Suntem cei de care trebuie sa ne ferim cel mai mult, pentru ca a ne putea elibera de prejudecatile mostenite de la parinti. Aceasta incercare de nesupunere, de a gasi o fisura in acest cerc vicios, si de a ne crea propriul cerc, ce va sa devina intr-o zi o sfera. Astfel ramanem blocati intr-o lume calduta, dar care nu e a noastra, nu ne apartine, suntem doar niste tolerati, asemenea romanilor din Transilvania pe vremurile gloriosului Imperiu bicefal.
Cautam iesirea din clopotul de sticla, in care ne-au inchis cu grija si dragoste inabusitoare parintii, dar nu suntem capabili sa ne desprindem de tot, simtim nevoia de a fi legati printr-un lant, fin, invizibil si totusi foarte puternic de oameni, de prieteni si iubiti. Simtim nevoia de a apartine si de a poseda, vrem sa ne daruim si ne multumim cu o farama de iubire.
Fotografia de fata mi-a placut pentru ca e fluida si e evanescenta, e ca o matase fina si stravezie acoperind o femeie frumoasa prin ea insasi, prin fragilitatea si tototdata forta tipatului ei.O femeie imbracata in sticla.
O piesa despre nevoia de a uita de sine in clipe extatice, care nu isi au locul musai in rai, raiul poate fi oriunde, oriunde exista o sfera cu doi oameni uniti prin sentimente - iata cum, pana si raiul devine ceva subiectiv, de fapt probabil ca a fost dintotdeauna, pentru ca spatiul e ceva pur relativ.
Thursday, April 10, 2008
Playin`
Noapte.Fum. Eu si lumea.
Rosu, verde, alb-negru, lumina difuza, intuneric.
Dimineata un soare care zambeste tuturor
Doar ca unora mai stramb.
Stop!E vremea cand valul se ridica si mastile cad.
Privesti. E trist ce vezi.Te sperii si spui:
Acoperiti-va cu masti la loc realitatile hide!
Rosu, verde, alb-negru, lumina difuza, intuneric.
Dimineata un soare care zambeste tuturor
Doar ca unora mai stramb.
Stop!E vremea cand valul se ridica si mastile cad.
Privesti. E trist ce vezi.Te sperii si spui:
Acoperiti-va cu masti la loc realitatile hide!
Thursday, March 27, 2008
R.A.T.B
Toata lumea incearca sa dea nastere, si sa pastreze aparente, pentru ca ne plac aparentele, desi suntem constienti cat de dezamagitoare sunt, cat de mult ne vor durea, dar nu conteaza nimic, atata timp cat pe dinafara toata lumea vede ceva dragut, trendy, foarte roz si zambitor, cat timp dam bine in societate.
Ei bine, as vrea sa vorbesc despre oameni care au lepadat aparentele ca niste fluturi care se desprind de larvele lor.
E vorba de niste batrani, de oameni care au invatat sa priveasca cu adevarat, dar care in ciuda tuturor cruzimilor si tuturor mizeriilor indurate au pastrat o farama din farmecul copilariei sau tineretii.
Cu ceva mai multicel timp in urma avusesem treaba in Romana, am luat unul dintre minunatele trolee ce circula cu viteza melcului grabit. Plouase cu o zi inainte.
La un moment dat urca un domn foarte prezentabil in ciuda celor 65 de ani pe care probabil ii avea.O statura impozanta, o prezenta agreabila si un farmec aparte, aerul parfumat al secolului trecut, un tip rafinat, pe care varsta l-a inzestrat cu un farmec aparte, cel al unui tanar intelectual cu sarmul batranului inteleptit de timpul care si-a varsat amfora deasupra lui.
Palarie, pelerina de ploaie, si o pipa din lemn de cires probabil, din care se vede treaba ca era nerabdator ca un copil sa traga un fum si sa deseneze apoi in aer cerculete alburii.Vazand ca il privesc cu atentie si ca ii urmaresc fiece miscare, mi-a zambit discret ca si cum mi-ar fi facut un compliment la o serata pe furis.
Azi, in drum spre Piata Presei Libere, in troleu urca un batranel, decent, curat si ingrijit imbracat. Era genul de bunicut, care isi ia nepoteii pe genunchi ca sa le spuna o poveste cu printi si cai nadzdravani.
Ascultam muzica, si la un moment dat dau sa-mi schimb melodia, care nu se potrivea cu starea mea de spirit, iar lui ii incolteste un zambet pe buze, un zambet copilaresc, in care era concentrata toata inocenta copilariei demult lasate in urma, si ma intreaba "ce aparat e ala, un termometru cumva?" Il lamuresc si i se iveste in priviri o lumina care degaja o tona de caldura si de pace.
Acesti oameni stiu cu adevarat ce e aia viata si ca a incerca sa ascunzi soarele cu degetul e o munca sisifica si inutila, ei stiu sa se poarte natural, desi probabil ca n-au decat patru clase.
Frumusetea exista, intr-o forma latenta in fiecare dintre noi si va irumpe in momentul in care cineva o va vedea si o va aprecia, eu nu cred ca exista oameni urati sau frumosi (fizic vorbind), fiecare are cu totul alte principii estetice si o relatie e o dovada a compatibilitatii atat caracterelor, a intereselor, dar intr-o prima etapa a conceptului despre frumusete pe care il are fiecare.
Ei bine, as vrea sa vorbesc despre oameni care au lepadat aparentele ca niste fluturi care se desprind de larvele lor.
E vorba de niste batrani, de oameni care au invatat sa priveasca cu adevarat, dar care in ciuda tuturor cruzimilor si tuturor mizeriilor indurate au pastrat o farama din farmecul copilariei sau tineretii.
Cu ceva mai multicel timp in urma avusesem treaba in Romana, am luat unul dintre minunatele trolee ce circula cu viteza melcului grabit. Plouase cu o zi inainte.
La un moment dat urca un domn foarte prezentabil in ciuda celor 65 de ani pe care probabil ii avea.O statura impozanta, o prezenta agreabila si un farmec aparte, aerul parfumat al secolului trecut, un tip rafinat, pe care varsta l-a inzestrat cu un farmec aparte, cel al unui tanar intelectual cu sarmul batranului inteleptit de timpul care si-a varsat amfora deasupra lui.
Palarie, pelerina de ploaie, si o pipa din lemn de cires probabil, din care se vede treaba ca era nerabdator ca un copil sa traga un fum si sa deseneze apoi in aer cerculete alburii.Vazand ca il privesc cu atentie si ca ii urmaresc fiece miscare, mi-a zambit discret ca si cum mi-ar fi facut un compliment la o serata pe furis.
Azi, in drum spre Piata Presei Libere, in troleu urca un batranel, decent, curat si ingrijit imbracat. Era genul de bunicut, care isi ia nepoteii pe genunchi ca sa le spuna o poveste cu printi si cai nadzdravani.
Ascultam muzica, si la un moment dat dau sa-mi schimb melodia, care nu se potrivea cu starea mea de spirit, iar lui ii incolteste un zambet pe buze, un zambet copilaresc, in care era concentrata toata inocenta copilariei demult lasate in urma, si ma intreaba "ce aparat e ala, un termometru cumva?" Il lamuresc si i se iveste in priviri o lumina care degaja o tona de caldura si de pace.
Acesti oameni stiu cu adevarat ce e aia viata si ca a incerca sa ascunzi soarele cu degetul e o munca sisifica si inutila, ei stiu sa se poarte natural, desi probabil ca n-au decat patru clase.
Frumusetea exista, intr-o forma latenta in fiecare dintre noi si va irumpe in momentul in care cineva o va vedea si o va aprecia, eu nu cred ca exista oameni urati sau frumosi (fizic vorbind), fiecare are cu totul alte principii estetice si o relatie e o dovada a compatibilitatii atat caracterelor, a intereselor, dar intr-o prima etapa a conceptului despre frumusete pe care il are fiecare.
Sunday, March 23, 2008
Printemps
A venit primavara si odata cu ea copacii verzi pe care privindu-i ma gandesc la renastere, la reinoire, la schimbare.
Sunt flori si zambete, frunze si iarba verzi si oameni care au uitat cum sa primeasca primele raze calduroase ale soarelui primavaratec.
Cantecul de fata miroase a primavara, a verde, Lily Allen e o artista de o delicatete aparte chiar si cand foloseste cuvinte mai putin ortodoxe.
When you first left me I was wanting more
But you were fucking that girl next door, what cha do that for (what cha do that for).
Primul "duet" de versuri nu aduce o situatie iesita din comun in discutie (nici macar nu-si propune asa ceva englezoaica),nu anunta nimic melodramatic,ci dimpotriva e un sfarsit care anunta un nou inceput si o transformare a unei adolescente imberbe, parasite de iubit pentru o alta in femeiea dupa care acesta din urma suspina pana la epuizare.
When you first left me I didn't know what to say
I never been on my own that way, just sat by myself all day
I was so lost back then
But with a little help from my friends
I found a light in the tunnel at the end.
Imi place faptul ca imi este prezentata o femeie sensibila, insa totodata o femeie puternica, care se lasa ajutata si primeste cu recunostinta mana intinsa a prietenilor ca sa se poata ridica si merge mai departe.
Luminita de la capatul tunelului imi aduce aminte de Dan Teodorescu in al carui Raiul gainilor teve-ul color este de fapt acea luminita de la finele intunericului, licarul de speranta cu alte cuvinte.
Now you're calling me up on the phone
So you can have a little whine and a moan
And it's only because you're feeling alone
At first when I see you cry,
yeah it makes me smile, yeah it makes my smile
At worst I feel bad for a while,
but then I just smile I go ahead and smile.
Desi are o nuanta destul de feminista si usor rautacioasa totodata, aceasta nu-i rapeste din dragalasenie.Aproape ca il vad pe saracul baiat stand agatat de telefon, sunand-o de zeci de ori asa cum n-o facuse cand ar fi fost cazul si mi se face pentru o clipa mila de el. Morala ar fi ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le apreciezi la timp, sa le respecti, sa ai grija de persoana de langa tine,la timp pentru ca in caz contrar you will be "feeling alone" candva, cand nepasarea va ucide si cel mai profund sentiment.
Whenever you see me you say that you want me back
And I tell you it don't mean jack, no it don't mean jack
I couldn't stop laughing, no I just couldn't help myself
See you messed up my mental health I was quite unwell.
Roata se invarteste totusi si cel care detinea controlul in relatia lor ramane sa fie cel care cerseste sa i se dea din nou o farama de iubire, insa totul vine prea tarziu, deoarece ea nu-l mai vrea inapoi, si nu-i pare rau ca el a ajuns intr-o stare deplorabila, intrucat nici lui nu i-a fost mila atunci cand i-a naruit lumea.Ea a crescut, s-a maturizat, esecul a fost un impuls catre inainte, pe cand el a cazut zgomotos de pe culmile infatuarii, si a regresat, devenind un cersetor de afectiune, de care a constientizat abia cand a pierdut-o datorita dispretului lui, alergatului dupa fluturi-iluzii.
Sunt flori si zambete, frunze si iarba verzi si oameni care au uitat cum sa primeasca primele raze calduroase ale soarelui primavaratec.
Cantecul de fata miroase a primavara, a verde, Lily Allen e o artista de o delicatete aparte chiar si cand foloseste cuvinte mai putin ortodoxe.
When you first left me I was wanting more
But you were fucking that girl next door, what cha do that for (what cha do that for).
Primul "duet" de versuri nu aduce o situatie iesita din comun in discutie (nici macar nu-si propune asa ceva englezoaica),nu anunta nimic melodramatic,ci dimpotriva e un sfarsit care anunta un nou inceput si o transformare a unei adolescente imberbe, parasite de iubit pentru o alta in femeiea dupa care acesta din urma suspina pana la epuizare.
When you first left me I didn't know what to say
I never been on my own that way, just sat by myself all day
I was so lost back then
But with a little help from my friends
I found a light in the tunnel at the end.
Imi place faptul ca imi este prezentata o femeie sensibila, insa totodata o femeie puternica, care se lasa ajutata si primeste cu recunostinta mana intinsa a prietenilor ca sa se poata ridica si merge mai departe.
Luminita de la capatul tunelului imi aduce aminte de Dan Teodorescu in al carui Raiul gainilor teve-ul color este de fapt acea luminita de la finele intunericului, licarul de speranta cu alte cuvinte.
Now you're calling me up on the phone
So you can have a little whine and a moan
And it's only because you're feeling alone
At first when I see you cry,
yeah it makes me smile, yeah it makes my smile
At worst I feel bad for a while,
but then I just smile I go ahead and smile.
Desi are o nuanta destul de feminista si usor rautacioasa totodata, aceasta nu-i rapeste din dragalasenie.Aproape ca il vad pe saracul baiat stand agatat de telefon, sunand-o de zeci de ori asa cum n-o facuse cand ar fi fost cazul si mi se face pentru o clipa mila de el. Morala ar fi ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le apreciezi la timp, sa le respecti, sa ai grija de persoana de langa tine,la timp pentru ca in caz contrar you will be "feeling alone" candva, cand nepasarea va ucide si cel mai profund sentiment.
Whenever you see me you say that you want me back
And I tell you it don't mean jack, no it don't mean jack
I couldn't stop laughing, no I just couldn't help myself
See you messed up my mental health I was quite unwell.
Roata se invarteste totusi si cel care detinea controlul in relatia lor ramane sa fie cel care cerseste sa i se dea din nou o farama de iubire, insa totul vine prea tarziu, deoarece ea nu-l mai vrea inapoi, si nu-i pare rau ca el a ajuns intr-o stare deplorabila, intrucat nici lui nu i-a fost mila atunci cand i-a naruit lumea.Ea a crescut, s-a maturizat, esecul a fost un impuls catre inainte, pe cand el a cazut zgomotos de pe culmile infatuarii, si a regresat, devenind un cersetor de afectiune, de care a constientizat abia cand a pierdut-o datorita dispretului lui, alergatului dupa fluturi-iluzii.
Saturday, February 23, 2008
In your arms-Urma
Visare, melancolie, tandreturi, mangaieri amagitoare (mai mult sau mai putin) pe timpane (depinde din ce unghi privesc), astea ar fi cateva dintre cuvintele care ar defini piesa de fata.
All I need is a little rest... to cool the brakes
I'm still looking for a red light
Can you take me in your world... and leave me there
Overtake me with a smile.
Melodia asta imi induce o stare de detasare de tot ce presupune lumea inconjuratoare, e o stare hipnotica, si melancolica in acelasi timp. Toti avem nevoie sa ne oprim la un moment dat la un semafor care arata rosu (pasiune, foc, intensitate), sa facem o pauza in care sa ne regasim, si unde e mai bine decat in bratele unui iubit(e) in cazul autorului versurilor-acolo te simti intr-adevar in alta lume, o lume proprie si un zambet abia mijit in coltul buzelor iubitului poate aprinde mii de scanteioare in ochii ei.
Indraznesc sa-l contrazic pe Matei Visniec care spune in "Omul pubela-Femeia ca un camp de lupta" ca "doua fiinte umane nu pot intra niciodata impreuna in acelasi cerc"- eu cred ca iubirea este aceea care poate largi cercul, care-l poate transforma in sfera ...dar in cazul acesta am vorbi despre o fiinta androgina, care nu e musai sa fie si umana, deci renumitul regizor-dramaturg are pe jumatate dreptate.Fiecare are nevoie sa-si contopeasca propria lume cu cea a sufletului pereche just <<`cause soul-mates never die>>.(Placebo)
Searched your trace on open roads
No time to fall
Where the hell is my red light?
Too much coffee in my blood... I'll need some more
Give me meanings for the road.
Si fara ea, fara fiinta iubita, fara femeia templu/corabie in care sa se regaseasca si sa-si gaseasca refugiul se simte pierdut, fara nicio tinta, insa isi mai "injecteaza" niste cafea in vene intrucat cautarea ei nu se poate realiza decat constient, cu ochii larg deschisi, dar are nevoie de un semn, de confirmarea faptului ca ea e acolo, undeva, asteptand sa-i ofere bratele ei in care el sa se poata cuibari ca un copil in bratele mamei, "I just feel I`m safe in your arms", simte nevoia de a fi protejat impotriva veninurilor venite din afara sferei lor inca fragile.
Melodia asta mi s-a infipt in timpane si suna dureros de dulce...
E ca atunci cand in bratele lui uitam de zecile de oameni ce misunau in jurul nostru prin metrou sau aiurea,erau senzatii extatice dar all good things come to an end si in cazul nostru a fost un bitter end. Ne incearca mii de regrete, ca s-a terminat, ca n-a inceput, ca a fost bine si ca n-a fost bine in acelasi timp.
But all is history now ...
Friday, February 22, 2008
Nu, nu e un alt post depresiv despre vreo iubire inceputa cu doua picioare stangi
... E o piesa descoperita accidental pe un post de radio, city fm, mai precis (nu fac reclama, dar e chiar fain, parerea mea;))).
Ceea ce mi se pare dragut la piesa asta e ca Amy Macdonald nu se lamenteaza, ci a asamblat ideea intregii melodii pe o linie jucausa, dar fara sa se piarda mesajul, care nu e tocmai unul cu happy end.
Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before.
Ma duce cu gandul la petreceri monstru cu adolescenti, care cred la varsta aceea ca aceasta ar fi modul optim de a-ti petrece timpul, ca esti cu atat mai <
Si cum zice urmatoarea strofa intram in joc,<
<
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight.>>
Si cum fiecare iubire are si momentele ei urate, iata ca vine la el si nu gaseste pe nimeni, intervine sentimentul de singuratate si acela de a fi parasit(a), cu ideea obsesiva a urmatorului loc de petrecut niste timpi morti si construit o viata sociala.
Adolescenta din piesa se zbate sa-si gaseasca o persoana pe care sa o iubeasca si care mai ales sa ii si impartaseasca sentimentele, un grup in care sa se simta acceptata si distractii efemere.Nimic neobisnuit. O adolescenta comuna, dar tocmai pasajul in care ea il asteapta pe al ei Jimmy( si nu e tocmai cel cu bikini-i) mi se pare ca e cel mai expresiv, caci demonstreaza ca de fapt viata ei e goala, la fel cum e cea a fiecarei persoane care n-a trait iubirea macar odata plenar alaturi de cineva, caci iubirea tot iubire se cheama si daca e neimpartasita, numai ca in acest caz ramai cu frustrari, cu angoase, cu dileme nerezolvate si intrebari retorice, gen <
Wednesday, February 13, 2008
Goool. Gol.
Am hotarat sa uit, sa fug si sa ingrop sperantele mele in ceea ce priveste iubirea, care nu stiu de ce, dar in mod clar nu a aparut pe lumea asta pentru mine.
Probabil m-am nascut ca sa ajung sa am o slujba si o casa decenta si probabil o viata de familie plata animata doar de rasetele pline de viata si inocenta ale copiilor.
Dar diminetile somnoroase cand asternuturile parca doar ca sa-mi faca in ciuda sunt atat de moi si calde, vor fi intotdeauna niste momente solitare, galbenul solar va fi doar constiinta singuratatii, nicidecum speranta .
Am 20 de ani, nu stiu daca inca mai sper cu adevarat la iubire, cred ca am obosit, cred ca vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm, sa nu mai am nevoie de cafeaua din fiecare dimineata, sau de tigari...Stiu insa ca trebuie sa ma trezesc si sa lupt zi de zi cu ideea ca pentru mine inceputul nu va fi urmat decat de un sfarsit efemer, vor fi aripi starpite in faza embrionara.
<>.
Probabil m-am nascut ca sa ajung sa am o slujba si o casa decenta si probabil o viata de familie plata animata doar de rasetele pline de viata si inocenta ale copiilor.
Dar diminetile somnoroase cand asternuturile parca doar ca sa-mi faca in ciuda sunt atat de moi si calde, vor fi intotdeauna niste momente solitare, galbenul solar va fi doar constiinta singuratatii, nicidecum speranta .
Am 20 de ani, nu stiu daca inca mai sper cu adevarat la iubire, cred ca am obosit, cred ca vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm, sa nu mai am nevoie de cafeaua din fiecare dimineata, sau de tigari...Stiu insa ca trebuie sa ma trezesc si sa lupt zi de zi cu ideea ca pentru mine inceputul nu va fi urmat decat de un sfarsit efemer, vor fi aripi starpite in faza embrionara.
<
Tuesday, January 29, 2008
7a.m
In geam imi bat timide razele soarelui palid si anemic, slabit de urgia iernii care va sa treaca.Mi se preling pe fata ca niste lacrimi extrinseci, izvorate din altcineva dar revarsandu-se pe obrajii mei.
Ma intind in asternutul mototolit si ma gandesc ca un ness mi-ar prinde bine.Zis si facut. Dar vad cana zacand singura pe masa si ma cuprinde o stare de usoara melancolie, pentru ca aroma cafelei e parca facuta sa fie sorbita, inhalata, savurata de pe buzele unui iubit, exact ca in reclamele in care ea isi bea cafeaua in timp ce el o cuprinde cu o mana dupa gat si-i sopteste ceva la ureche, cu o voce somnoroasa, dar joasa, usor guturala.Sunt minciuni sau nu, asta nu conteaza, totul e facut sa fie trait acum, nu mai tarziu, nu peste 5 minute cand ai apucat sa destrami cu un gand cuminte si rational magia unei clipe de extaz pur, nu peste jumatate de ora cand iti dai seama ca toate vor fi doar o amintire dureros de dulce cufundata intr-un timp neverosimil si cu atat mai putin a doua zi cand probabil nu mai e nimeni care sa aseze ceasca lui/ei de cafea langa a ta, sau sa-ti soarba peste umar din a ta.
Teoretic suntem privilegiati sa fim fiinte rationale, dar de cele mai multe ori rationalitatea otraveste beatitudinea unor trairi, ne seaca de orice urma de spontaneitate pentru ca exista prejudecati, ganduri preconcepute sadite in subconstientul fiecaruia de parinti, bunici, vecini, etc...Si Rousseau are dreptate cand spune ca omul este bun de la natura, dar ca este convertit si inrait de societate, ca fiecare zi mai rupe cate o farama din copilul ce se zbate pentru inca o clipa de viata, dar suntem supusi la experienta punitiva a lui Prometeu...ni se smulge, sfarteca inca o bucata de carne dar durerea nu ia sfarsit caci carnea se regenereaza.
Ma intind in asternutul mototolit si ma gandesc ca un ness mi-ar prinde bine.Zis si facut. Dar vad cana zacand singura pe masa si ma cuprinde o stare de usoara melancolie, pentru ca aroma cafelei e parca facuta sa fie sorbita, inhalata, savurata de pe buzele unui iubit, exact ca in reclamele in care ea isi bea cafeaua in timp ce el o cuprinde cu o mana dupa gat si-i sopteste ceva la ureche, cu o voce somnoroasa, dar joasa, usor guturala.Sunt minciuni sau nu, asta nu conteaza, totul e facut sa fie trait acum, nu mai tarziu, nu peste 5 minute cand ai apucat sa destrami cu un gand cuminte si rational magia unei clipe de extaz pur, nu peste jumatate de ora cand iti dai seama ca toate vor fi doar o amintire dureros de dulce cufundata intr-un timp neverosimil si cu atat mai putin a doua zi cand probabil nu mai e nimeni care sa aseze ceasca lui/ei de cafea langa a ta, sau sa-ti soarba peste umar din a ta.
Teoretic suntem privilegiati sa fim fiinte rationale, dar de cele mai multe ori rationalitatea otraveste beatitudinea unor trairi, ne seaca de orice urma de spontaneitate pentru ca exista prejudecati, ganduri preconcepute sadite in subconstientul fiecaruia de parinti, bunici, vecini, etc...Si Rousseau are dreptate cand spune ca omul este bun de la natura, dar ca este convertit si inrait de societate, ca fiecare zi mai rupe cate o farama din copilul ce se zbate pentru inca o clipa de viata, dar suntem supusi la experienta punitiva a lui Prometeu...ni se smulge, sfarteca inca o bucata de carne dar durerea nu ia sfarsit caci carnea se regenereaza.
Saturday, January 19, 2008
And what if I die tomorrow? Who cares?
Au trecut 20 de ani, 20 de ani in care am plans mult si am zambit prea putin. Asta pentru ca mi-a placut sa caut fericirea care pentru mine e asemeni valurilor care au puterea unei clipe...te imbratiseaza cu ardoare, si apoi se sparg de tine, in tine, si se sting, se pierd muscand din nisipul tarmului.
M-am obisnuiesc sa zambesc surd si mut, sa-i mint pe toti ca mi-e bine si sa-mi mimez fericirea atat de bine incat sa ajung sa cred in ea.
Mi-am incredintat visele si sperantele nou-nascute , inocente, in bratele unora pe care i-am crezut prieteni, pe care i-am simtit aproape, dar s-a dovedit k "instinctul de fata mare inseala" ca nimic nu e asa cum pare, ca toate apele sunt adanci si ascund mistere, adevaruri sau minciuni, oricum ascund lucruri care nu aduc nimic bun.
Pasesc pe asfaltul napadit de mocirla, se mai termina o tigara, merg mai departe, imi aprind inca una.Arunc chistoacele rand pe rand in baltile in care se oglindesc fetele tuturor, asta e clipa in care toti sunt egali, in care se sterg diferentele sociale, toti-niste reflectii in oglinda tulbure.
Au trecut 20 de ani, 20 de ani in care am plans mult si am zambit prea putin. Asta pentru ca mi-a placut sa caut fericirea care pentru mine e asemeni valurilor care au puterea unei clipe...te imbratiseaza cu ardoare, si apoi se sparg de tine, in tine, si se sting, se pierd muscand din nisipul tarmului.
M-am obisnuiesc sa zambesc surd si mut, sa-i mint pe toti ca mi-e bine si sa-mi mimez fericirea atat de bine incat sa ajung sa cred in ea.
Mi-am incredintat visele si sperantele nou-nascute , inocente, in bratele unora pe care i-am crezut prieteni, pe care i-am simtit aproape, dar s-a dovedit k "instinctul de fata mare inseala" ca nimic nu e asa cum pare, ca toate apele sunt adanci si ascund mistere, adevaruri sau minciuni, oricum ascund lucruri care nu aduc nimic bun.
Pasesc pe asfaltul napadit de mocirla, se mai termina o tigara, merg mai departe, imi aprind inca una.Arunc chistoacele rand pe rand in baltile in care se oglindesc fetele tuturor, asta e clipa in care toti sunt egali, in care se sterg diferentele sociale, toti-niste reflectii in oglinda tulbure.
Sunday, January 6, 2008
Talkin` about God
Fumam si vorbim despre Dumnezeu. E bine totusi ca mai intra in discutie si El din an in Pasti, desi nu e cel mai potrivit context pentru a vorbi despre sacru.
Prin religie unii ii manipuleaza pe ceilalti spune unul dintre noi, cei implicati in aceasta dizertatie. Da, sunt de acord, si asta pentru ca oamenii nu se mai gandesc la ce se ascunde dincolo de toate pildele, parabolele si versetele biblice, sunt multumiti ca asculta cuvantul Domnului, si ca preotul vorbeste frumos, ca e destept si ca are reputatie buna. Si nu toti care nu incearca sa patrunda dincolo de cuvinte, sa disece putin mesajul, au o pregatire care sa lase de dorit, de fapt religia nu tine de intelect, religia tine de spirit.Cand eram copil, bunica mea ma ducea la biserica si ea nu avea decat patru clase, insa ea intotdeauna intelegea "povestile" pentru ca pur si simplu punea in practica ceea ce spunea preotul, pentru ca avea convingerea ca dincolo e o lume mai buna si ca e nevoie sa o meriti, ca sa poti accede la ea. Niciodata nu voi sti daca ea a avut dreptate sau nu, pentru ca nu mai e aici, e probabil in paradisul acela descris in cartile sfinte, in care ea credea cu strasnicie sau undeva pierduta intr-una dintre cele patru zari.
Prin religie a fost supusa o mare masa de oameni.Manipularea nu intra insa in scopul primordial al religiei, dar oamenii, fiintele create de insusi Dumnezeu n-au ratat nici un mijloc de a incerca sa preia puterea, pentru ca fiecare are pacatul luciferic, implantat sub forma de sete de suprematie, si asta presupun ca se datoreaza ierarhizarii care s-a realizat in toate domeniile din cele mai vechi vremuri.
Dumnezeu trebuie vazut, cred eu, ca instanta suprema, care iti ofera libertatea, insa e o pseuso-libertate, o libertate in lanturi din care nu poti scapa niciodata pentru ca stii ca oricarei incercari de nesupunere ii urmeaza o pedeapsa, esti pur si simplu un fel de catelus caruia i se ofera ceva bun de mancare, de fiecare data cand se poarta frumos si e batut, pedepsit si ocarat de fiecare data cand greseste.
De fapt suntem infinit de singuri, suntem fericiti pentru ca iubim, nu pentru ca stim ca suntem iubiti, asta nu o va sti nimeni nicicand, suntem singuri in fata tuturor spaimelor noastre, si avem o libertate limitata in momentul in care constientizam ca nimic din viata noastra nu e infinit...nici iubirea macar, in fond oricat am vrea sa ascundem soarele cu degetul ea da sens vietii, si nici acela nu e complet, e intotdeauna infirm, pentru ca nu suntem capabili sa daruim neconditionat pe termen lung, daca nu exista un feed-back. Suntem liberi fara nici o scuza, spune Sartre, eu nu cred in libertate atat timp cat oamenii se judeca intre ei, creand prejudecati si cat timp suntem dependenti de traiul in societate de dragul caruia facem mii de compromisuri inutile de cele mai multe ori.
Zapada e ca oamenii...se naste curata, alba, imaculata, dar oamenii o murdaresc, asa cum isi intineaza propria viata, asa cum isi uita cele mai profunde crezuri topindu-le in compromisuri de doi bani. Zapada renaste la fiecare ninsoare, e mereu alta, desi aparent aceeasi, noi insa, odata intrati in vartejul numit generic viata nu mai putem iesi decat in clipa mortii.
Dumnezeu exista pentru ca oamenii sunt prea slabi sa se poata descurca, sa poata supravietui fara o entitate superioara careia sa-i ceara ajutorul in momentele critice, pentru ca atunci de cele mai multe ori ne aducem aminte de El. Doar in momentul in care ne vom putea descurca fara ajutorul niciunei divinitati, sacre sau malefice, abia atunci se va putea spune ca suntem liberi.Imi vine in minte ca Dumnezeu fie el crestin, musulman, budist etc, e de fapt un placebo. De fapt pe noi nu ne ajuta decat ideea ca God is great, God is good,nu avem certitudinea existentei Lui sau poate sunt eu prea ingropata in pacate incat nu-L mai simt, desi am nevoie de El.
Imi voi aprinde o alta tigara si ma voi gandi la Dumnezeu, si cu fiecare fum El ma va dispretui mai mult sau probabil asa cum spune Biblia va incerca sa-mi indrepte pasii catre lumina care pentru mine se confunda inca cu bezna.Amin
Prin religie unii ii manipuleaza pe ceilalti spune unul dintre noi, cei implicati in aceasta dizertatie. Da, sunt de acord, si asta pentru ca oamenii nu se mai gandesc la ce se ascunde dincolo de toate pildele, parabolele si versetele biblice, sunt multumiti ca asculta cuvantul Domnului, si ca preotul vorbeste frumos, ca e destept si ca are reputatie buna. Si nu toti care nu incearca sa patrunda dincolo de cuvinte, sa disece putin mesajul, au o pregatire care sa lase de dorit, de fapt religia nu tine de intelect, religia tine de spirit.Cand eram copil, bunica mea ma ducea la biserica si ea nu avea decat patru clase, insa ea intotdeauna intelegea "povestile" pentru ca pur si simplu punea in practica ceea ce spunea preotul, pentru ca avea convingerea ca dincolo e o lume mai buna si ca e nevoie sa o meriti, ca sa poti accede la ea. Niciodata nu voi sti daca ea a avut dreptate sau nu, pentru ca nu mai e aici, e probabil in paradisul acela descris in cartile sfinte, in care ea credea cu strasnicie sau undeva pierduta intr-una dintre cele patru zari.
Prin religie a fost supusa o mare masa de oameni.Manipularea nu intra insa in scopul primordial al religiei, dar oamenii, fiintele create de insusi Dumnezeu n-au ratat nici un mijloc de a incerca sa preia puterea, pentru ca fiecare are pacatul luciferic, implantat sub forma de sete de suprematie, si asta presupun ca se datoreaza ierarhizarii care s-a realizat in toate domeniile din cele mai vechi vremuri.
Dumnezeu trebuie vazut, cred eu, ca instanta suprema, care iti ofera libertatea, insa e o pseuso-libertate, o libertate in lanturi din care nu poti scapa niciodata pentru ca stii ca oricarei incercari de nesupunere ii urmeaza o pedeapsa, esti pur si simplu un fel de catelus caruia i se ofera ceva bun de mancare, de fiecare data cand se poarta frumos si e batut, pedepsit si ocarat de fiecare data cand greseste.
De fapt suntem infinit de singuri, suntem fericiti pentru ca iubim, nu pentru ca stim ca suntem iubiti, asta nu o va sti nimeni nicicand, suntem singuri in fata tuturor spaimelor noastre, si avem o libertate limitata in momentul in care constientizam ca nimic din viata noastra nu e infinit...nici iubirea macar, in fond oricat am vrea sa ascundem soarele cu degetul ea da sens vietii, si nici acela nu e complet, e intotdeauna infirm, pentru ca nu suntem capabili sa daruim neconditionat pe termen lung, daca nu exista un feed-back. Suntem liberi fara nici o scuza, spune Sartre, eu nu cred in libertate atat timp cat oamenii se judeca intre ei, creand prejudecati si cat timp suntem dependenti de traiul in societate de dragul caruia facem mii de compromisuri inutile de cele mai multe ori.
Zapada e ca oamenii...se naste curata, alba, imaculata, dar oamenii o murdaresc, asa cum isi intineaza propria viata, asa cum isi uita cele mai profunde crezuri topindu-le in compromisuri de doi bani. Zapada renaste la fiecare ninsoare, e mereu alta, desi aparent aceeasi, noi insa, odata intrati in vartejul numit generic viata nu mai putem iesi decat in clipa mortii.
Dumnezeu exista pentru ca oamenii sunt prea slabi sa se poata descurca, sa poata supravietui fara o entitate superioara careia sa-i ceara ajutorul in momentele critice, pentru ca atunci de cele mai multe ori ne aducem aminte de El. Doar in momentul in care ne vom putea descurca fara ajutorul niciunei divinitati, sacre sau malefice, abia atunci se va putea spune ca suntem liberi.Imi vine in minte ca Dumnezeu fie el crestin, musulman, budist etc, e de fapt un placebo. De fapt pe noi nu ne ajuta decat ideea ca God is great, God is good,nu avem certitudinea existentei Lui sau poate sunt eu prea ingropata in pacate incat nu-L mai simt, desi am nevoie de El.
Imi voi aprinde o alta tigara si ma voi gandi la Dumnezeu, si cu fiecare fum El ma va dispretui mai mult sau probabil asa cum spune Biblia va incerca sa-mi indrepte pasii catre lumina care pentru mine se confunda inca cu bezna.Amin
Tuesday, January 1, 2008
Noir
Negru-smoala, smoala ardenta turnata de noapte peste mine, in mine. Sufocare dureroasa. Pentru ca e frig, pentru ca nimanui nu-I pasa de ceilalalti, pentru ca sunt copii trimisi la cersit de parinti, pentru ca batranii trebuie sa traiasca un asfintit de viata cu mana intinsa, la mila trecatorilor, pentru ca sarutam icoane cu aceleasi buze intre care au ars zeci de tigari, pentru ca nu mai stim de unde am plecat si nici macar unde trebuie sa ajungem, pentru ca am uitat sa mai fim oameni in lupta pentru supravietuire care se duce dupa niste legi mai crude decat cele ale junglei , pentru ca mintim, pentru ca lovim nejustificat si cu prea mare usurinta in cei care au aceleasi temeri, bucurii si suferinte ca si noi, pentru toate astea si inca 1000 de motive cel putin, nu meritam sa ni sa raspunda la rugaciuni.
As vrea sa ma trezeasca intr-o dimineata soarele mijind printre bratele scheletice ale copacilor imbracate in mohair molatec, alb . As vrea sa-mi pot tine in frau cosmarurile care se zbat dincolo de pleoapele grele de somn albastru, sa-mi pot pune capul pe pieptul unui iubit care sa ma sarute pe frunte si sa imi spuna ca totul va fi mai bine maine si eu sa-l cred.
Dar nu va fi asa. Mai am de scrasnit din dinti, de strans din pumni , inghitit nodurile ce mi se pun in gat, si de gustat lacrimile ce curg fara mila sapand pe dinauntru.
Fericirea e altundeva, undeva departe, intr-un never-never land.
As vrea sa ma trezeasca intr-o dimineata soarele mijind printre bratele scheletice ale copacilor imbracate in mohair molatec, alb . As vrea sa-mi pot tine in frau cosmarurile care se zbat dincolo de pleoapele grele de somn albastru, sa-mi pot pune capul pe pieptul unui iubit care sa ma sarute pe frunte si sa imi spuna ca totul va fi mai bine maine si eu sa-l cred.
Dar nu va fi asa. Mai am de scrasnit din dinti, de strans din pumni , inghitit nodurile ce mi se pun in gat, si de gustat lacrimile ce curg fara mila sapand pe dinauntru.
Fericirea e altundeva, undeva departe, intr-un never-never land.
Subscribe to:
Posts (Atom)