Noir

Negru-smoala, smoala ardenta turnata de noapte peste mine, in mine. Sufocare dureroasa. Pentru ca e frig, pentru ca nimanui nu-I pasa de ceilalalti, pentru ca sunt copii trimisi la cersit de parinti, pentru ca batranii trebuie sa traiasca un asfintit de viata cu mana intinsa, la mila trecatorilor, pentru ca sarutam icoane cu aceleasi buze intre care au ars zeci de tigari, pentru ca nu mai stim de unde am plecat si nici macar unde trebuie sa ajungem, pentru ca am uitat sa mai fim oameni in lupta pentru supravietuire care se duce dupa niste legi mai crude decat cele ale junglei , pentru ca mintim, pentru ca lovim nejustificat si cu prea mare usurinta in cei care au aceleasi temeri, bucurii si suferinte ca si noi, pentru toate astea si inca 1000 de motive cel putin, nu meritam sa ni sa raspunda la rugaciuni.
As vrea sa ma trezeasca intr-o dimineata soarele mijind printre bratele scheletice ale copacilor imbracate in mohair molatec, alb . As vrea sa-mi pot tine in frau cosmarurile care se zbat dincolo de pleoapele grele de somn albastru, sa-mi pot pune capul pe pieptul unui iubit care sa ma sarute pe frunte si sa imi spuna ca totul va fi mai bine maine si eu sa-l cred.
Dar nu va fi asa. Mai am de scrasnit din dinti, de strans din pumni , inghitit nodurile ce mi se pun in gat, si de gustat lacrimile ce curg fara mila sapand pe dinauntru.
Fericirea e altundeva, undeva departe, intr-un never-never land.