Tuesday, August 7, 2007

Siddharta by Hesse

Ploua...ploaia nu-mi face bine, ma deprima, imi arunca in fata toate urateniile lumii, ale mele , toate spaimele, tot ce-mi face rau.
Azi-noapte citeam "Siddharta", o recomandare venita de la un tip intalnit intr-un tren de noapte care ne aducea pe fiecare dintre noi acasa, in orase diferite.
Un motiv in plus sa prefer trenul oricarui alt mijloc de transport, trenul este un mod de a patrunde in neverland , cel putin pentru mine , chiar si atunci cand simt ca mi se dilata venele de caldura, ca toata carnea mea se va preface intr-un lac rozaliu, sau cand mi se pare ca ma voi transforma intr-un sloi de gheata la propriu.
Hmm, siddharta cred k e punctul in care si-ar dori oricine persoana sa ajunga, este momentul in care incepi sa iubesti tot ce in jurul tau, fara sa te mai gandesti "cum ar fi daca ar fi altfel?", constientizand ca fiecare lucru e frumos in felul sau, ca oamenii sunt de doua tipuri , oameni-copii asa cum suntem majoritatea si inteleptii acei oameni care au privirea calma, senina, care au inteles cum trebuie sa traiasca, care stiu ca nu exista timp, ca totul e aici si acum. Timpul nu e decat o fantasma inventata de oameni a carui trecere ii sperie, pentru ca nu au invatat ca moartea este o parte a vietii, si prea putini sunt cei carora nu le e teama de moarte pentru ca au stiut sa ia de la viata tot ce au dorit, tot ce au avut nevoie, trecand peste micile neplaceri cu un zambet bland arborat pe chip.
Siddharta nu e nici un fel de ataraxie, pentru ca nu e un punct in care se ajunge prin ignorarea a tot ce se intampla in jur, ci aici, mai bine zis acolo razbate cel care stie sa-si asculte propria constiinta, este momentul in care omul s-a gasit pe sine, caci asta facem inconstient toata viata, incercam sa ne gasim propriul ego.
Ne cautam pe noi, oglindindu-ne in ochii tuturor...insa niciodata nu incercam sa ne vedem in ochii nostri.Will this ever come to an end? Vom iesi la lumina candva ca sa-l parafrazez pe Marin Sorescu?

2 comments:

d_3fect said...

chiar ca "esti suma tuturor perceptiilor oamenilor pe care i-ai intalnit"...n-am mai mers de ceva timp cu trenu'...pt tine vad ca a fost o experientza prolifica...cfr-ul ar trebui sa-si faca un slogan de genu " socializati in trenu' vietii"...ah, si la lumina tot trenu ne scoate, cand iesim din tunel...asta in cazu' in care n-am mancat fructu care orbeste(sper ca stii bancu'!)

old_kid said...

pai, sunt. iar lumina de la capatul tunelului s-ar putea sa fie (cum zicea lucian dan teodorovici intr-o carte) un teve color; cat despre socializare, trenul e un loc propice pentru conversatii, mai mult sau mai putin interesante, utile, de cele mai multe ori intretinute doar asa k sa nu ne plictisim.