thin lines

"Believe when you lie you will never need to recognize yourself"...cum o fi sa minti pana sa nu mai stii nici tu insuti ce e real si ce nu? Poate ca aceasta e reteta succesului, insa nu sunt dispusa sa platesc acest pret, pentru ca in cazul acesta succesul devine asa cum citeam candva, undeva "o zombificare acceptata". Prefer sa-mi contemplu caderile sa simt o mie de dureri, dar sa nu devin o papusa voodoo care poate sa zambeasca frumos in fata tuturor, dar de fapt sa nu fie altceva decat o bomba cu ceas ascunsa intr-un ambalaj frumos colorat, o sfera colcaind de refulari si esecuri pe care sa le pun pe seama altora.
"Suntem liberi fara nici o scuza" zicea Sartre, suntem liberi sa castigam iubirea si aprecierea celoralti dar la fel de usor sa o si pierdem, totul se joaca pe o carte iar puntea dintre moral si imoral , dintre real si fals e sensibila se poate rupe oricand, sau, de ce nu, se poate incalci si nu mai distingi nimic de nimic.De fapt lozul cel mare al vietii nu consta in a avea 3 masini ultimul racnet, haine scumpe, case in zone exotice s.a.m.d. Things come and go , but feelings don`t change if you don`t betray them. Fericirea este inca legata de gasirea partii complementare a fiecaruia si de prieteniile pe care le leaga. Restul e nisip , e praf in ochii celor care se lasa prinsi in acest carusel al iluziilor de preamarire. Se traieste pentru flash-back-ul final, momentul in care mori, in care ti se deruleaza at full speed toate amintirile.

delir

Visele sunt fluturi cu aripi catifelate,

sufletul e palma pe care se odihnesc, dar care-i poate si strivi;

gandurile? Gandurile sunt vantul ce le da élan ca sa poata zbura.

Asa ar fi fost frumos sa fie.

in realitate? Realitatea e un condotier .

Aici, in lumea mercenarului visele sunt gaze de-o zi,

sufletul e doar bordelul vietii,

unde aceasta femeie usoara cu ochi alunecosi

aduce placeri carnale, saruturi vinovate

si se imbaiaza intr-o mare de pacate,

care-i zbarcesc pielea de textura satinului si culoarea lunii;

ochii isi pierd stralucirea demonica ,

raman sa fie doua lumini in penitenta,

camera ei de odinioara cu parfum obscen,

se ineaca acum in fum de tigara si miros de cafea ieftina,

iar clientii-mosi libidinosi cu guri strambe si maini hulpave

o lovesc si o scuipa …

Pe pat zac moarte , insirate cadavre de visuri si iubiri

si poate si starvul fericirii- embrion avortat.