Friday, February 22, 2008



Nu, nu e un alt post depresiv despre vreo iubire inceputa cu doua picioare stangi
... E o piesa descoperita accidental pe un post de radio, city fm, mai precis (nu fac reclama, dar e chiar fain, parerea mea;))).
Ceea ce mi se pare dragut la piesa asta e ca Amy Macdonald nu se lamenteaza, ci a asamblat ideea intregii melodii pe o linie jucausa, dar fara sa se piarda mesajul, care nu e tocmai unul cu happy end.
Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before.
Ma duce cu gandul la petreceri monstru cu adolescenti, care cred la varsta aceea ca aceasta ar fi modul optim de a-ti petrece timpul, ca esti cu atat mai <> cu cat esti invitat la mai multe party-uri cu fete/ baieti si valuri de bautura. E vorba de senzatia de vertij, de curent car odata ce te-a prins, nu te mai poti smulge, doar pt ca <> si pentru ca dansul e fara doar si poate o arta senzuala, care da nastere unor legaturi incredibile, se realizeaza o conexiune foarte stransa intre cei doi parteneri-sa nu uitam ca pe ringul de dans s-au trait multe povesti de iubire, unele au continuat si odata coborate de pe scena, in culise, altele nu.Si iata cum fiecare dintre noi poate a trecut in adolescenta printr-o perioada in care ne indragosteam subit de cineva, doar dintr-o privire care uneori se intampla sa fie sustinuta si incurajata de cel/cea privit(a)( dar astea sunt acele putine cazuri fericite).
Si cum zice urmatoarea strofa intram in joc,<>.
< And you're waiting outside Jimmy's front door
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight.>>
Si cum fiecare iubire are si momentele ei urate, iata ca vine la el si nu gaseste pe nimeni, intervine sentimentul de singuratate si acela de a fi parasit(a), cu ideea obsesiva a urmatorului loc de petrecut niste timpi morti si construit o viata sociala.
Adolescenta din piesa se zbate sa-si gaseasca o persoana pe care sa o iubeasca si care mai ales sa ii si impartaseasca sentimentele, un grup in care sa se simta acceptata si distractii efemere.Nimic neobisnuit. O adolescenta comuna, dar tocmai pasajul in care ea il asteapta pe al ei Jimmy( si nu e tocmai cel cu bikini-i) mi se pare ca e cel mai expresiv, caci demonstreaza ca de fapt viata ei e goala, la fel cum e cea a fiecarei persoane care n-a trait iubirea macar odata plenar alaturi de cineva, caci iubirea tot iubire se cheama si daca e neimpartasita, numai ca in acest caz ramai cu frustrari, cu angoase, cu dileme nerezolvate si intrebari retorice, gen <>. La aceste intrebari cred ca raspunsul il detin Travis <>, cum tot incearca d3fect sa ma convinga poate nu acum, dar incerc si eu sa mai sper ca intr-o zi chiar va veni to blow my mind-nu vreau mai mult de la o idila decat sa fie "idilica". De fapt tot ceea ce aceasta copila doreste e sa gaseasca dincolo de usa aceea dincolo de care nu e nimeni <> pe cineva care sa o asculte oricand are nevoie, are nevoie sa se simta unica pentru cineva, sa i se dedice o perioada mai mare de timp.


3 comments:

Anca said...

What? Are ya after my job??

Aquarian said...

Nu, cred ca esti mai buna decat mine la capitolul recenzii muzicale...I just wanted to point out why did i like the song;)

Anca said...

Esti prea amabila... Eu doar imi dau cu parerea.