Downtown Jesus

Luna Amara. O metafora care aproape doare ca si multe dintre piesele lor, atunci cand le leg de vreo amintire, cand un cuvant dintr-un vers aduce in prezentul meu ceva din trecutul ce a lasat o dira de tristete undeva intre gandurile mele.
It’s fortune that we play
Matches wouldn’t light
Couldn’t help no jesus
Couldn’t save no child
Not the one inside of me
And not the one inside of you
That day.
Incepe frumos, destinul e ca un ultim chibrit ramas in cutie, cu care vrei sa-ti aprinzi tigara intr-o noapte oarba, cand totul e pustiu si cu toate astea nu poti, se stinge sub mangaierea usoara a unei adieri. Si pierzi ocazia de a fuma o ultima tigara inainte de a ajunge din nou intre cei patru pereti ai casei, si n-ar fi nimic asta, dar tot asa am pierdut si copiii din noi, pentru ca ne-am aruncat cu capul inainte, fara sa ne pese de nicio lege. Si suntem goi pe dinauntru, si poate asa de frumos imbracati ...aiurea...nu mai conteaza.
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong.
Si fiecare se intoarce acasa. Eu si tu. Doi oameni pentru care zarurile au cazut alandala, in cel mai prost mod posibil,ne-au furat visele si tot ce mai putem simti e nevoia de a ne inchide intre acei patru pereti ai camerei, cu o cafea poate prea rece, cu fumul de tigara domnind peste toata camera. Si toate astea pentru ca fugim. Fugim de lumea de afara, de adevar, de noi insine, pentru ca nemaiavand sperante orice legatura cu exteriorul s-a rupt, traim din inertie.
Plastic men have sold
Now all my youth is sore and old
“no more morning view”
These nights are empty and so are you
There’s nothing you could do
Bruised up jesus for all the shame in you.
Totul e pierdut. Tineretea e deja o amintire mai mult sau mai putin amara. Dar diminetile in care intinzand mana nu e nimeni altcineva intre tine si singuratate, si noptile in care ti se aude ecoul ca un tipat de copil desprins de la sanul mamei sale, acelea au devenit realitatea ta ostila.
And I feel downtown jesus growing orchids
Out of naked wounds
And I feel you and i
Selling pride for the less we feel.
Si din ranile dezgolite, cu sange inca neinchegat cresc flori, in amintirea unei iubiri-victima a unei lupte de orgolii inutila si totusi atat de pustiitoare.