A ramas in urma acea dimineata de sambata in care stateam pe plaja din Vama, ma gandeam la povesti frumoase si trageam cu sete din tigarusca tare, combinata cu o cafea somnoroasa, asa ca mine. Mi-era dor,dar mi-era totusi bine, cu mine, in mine si totusi lipsea ceva si atunci si lipseste si acum , insa acum lipsa aceea doare, atunci stiam doar ca exista si atat, la fel cum stiu ca exista copii anorexici, copii batuti de parinti, alcoolici, la fel cum stiu ca exista foamete si o mie si una de nedreptati aplicate oamenilor slabi.
Acum imi vine in minte un vers dintr-o piesa , care suna cam asa: "we were only 18, we were supposed to stay clean." Dar a trecut si varsta aia si peste noi au curs rauri de noroi, dar asa cum zicea Sartre, "nu exista victime inocente", sau cel putin nu suntem noi alea.
P.S : Scuze Resto, nu era chiar asa de golasa postarea... doar ca imi trebuia ceva timp sa pot recunoaste niste chestii fata de mine insami.
