A nins.Eram fericita, ma simteam din nou copil, am lasat fulgii sa mi se aseze pe par, pe pe pleoape, pe gene si zambeam. Multi se uitau ciudat la mine,nu-mi pasa. Eram eu si niste amintiri din copilaria peste care si-au cernit ninsorile, ploile destui ani dar nu au reusit sa le stearga, iar noroiul nu le-a atins, pentru ca sunt unele amintiri parca sfinte care-ti incalzesc zilele cele mai negre si iti dau o raza de speranta.
Si ma gandeam la bunica mea care-mi facea botosei la marginea patului, langa soba in care focul ardea vesel, si la zilele cand hraneam mieii cu biberonul si-i tineam in brate si ei ma priveau cu ochii lor negri, umezi si calzi.
M-a cuprins si melancolia si o o nuanta de tristete, pentru ca acum totul a ramas gol, bunica nu mai e, si toata magia aceea a disparut odata cu ea, insa fulgii acestia vor fi mereu calzi pentru mine pentru ca imi amintesc de vremea cand totul era joc, muzica, si speranta.
No comments:
Post a Comment