In your arms-Urma

Visare, melancolie, tandreturi, mangaieri amagitoare (mai mult sau mai putin) pe timpane (depinde din ce unghi privesc), astea ar fi cateva dintre cuvintele care ar defini piesa de fata.
All I need is a little rest... to cool the brakes
I'm still looking for a red light
Can you take me in your world... and leave me there
Overtake me with a smile.
Melodia asta imi induce o stare de detasare de tot ce presupune lumea inconjuratoare, e o stare hipnotica, si melancolica in acelasi timp. Toti avem nevoie sa ne oprim la un moment dat la un semafor care arata rosu (pasiune, foc, intensitate), sa facem o pauza in care sa ne regasim, si unde e mai bine decat in bratele unui iubit(e) in cazul autorului versurilor-acolo te simti intr-adevar in alta lume, o lume proprie si un zambet abia mijit in coltul buzelor iubitului poate aprinde mii de scanteioare in ochii ei.
Indraznesc sa-l contrazic pe Matei Visniec care spune in "Omul pubela-Femeia ca un camp de lupta" ca "doua fiinte umane nu pot intra niciodata impreuna in acelasi cerc"- eu cred ca iubirea este aceea care poate largi cercul, care-l poate transforma in sfera ...dar in cazul acesta am vorbi despre o fiinta androgina, care nu e musai sa fie si umana, deci renumitul regizor-dramaturg are pe jumatate dreptate.Fiecare are nevoie sa-si contopeasca propria lume cu cea a sufletului pereche just <<`cause soul-mates never die>>.(Placebo)
Searched your trace on open roads
No time to fall
Where the hell is my red light?
Too much coffee in my blood... I'll need some more
Give me meanings for the road.
Si fara ea, fara fiinta iubita, fara femeia templu/corabie in care sa se regaseasca si sa-si gaseasca refugiul se simte pierdut, fara nicio tinta, insa isi mai "injecteaza" niste cafea in vene intrucat cautarea ei nu se poate realiza decat constient, cu ochii larg deschisi, dar are nevoie de un semn, de confirmarea faptului ca ea e acolo, undeva, asteptand sa-i ofere bratele ei in care el sa se poata cuibari ca un copil in bratele mamei, "I just feel I`m safe in your arms", simte nevoia de a fi protejat impotriva veninurilor venite din afara sferei lor inca fragile.
Melodia asta mi s-a infipt in timpane si suna dureros de dulce...
E ca atunci cand in bratele lui uitam de zecile de oameni ce misunau in jurul nostru prin metrou sau aiurea,erau senzatii extatice dar all good things come to an end si in cazul nostru a fost un bitter end. Ne incearca mii de regrete, ca s-a terminat, ca n-a inceput, ca a fost bine si ca n-a fost bine in acelasi timp.
But all is history now ...

Nu, nu e un alt post depresiv despre vreo iubire inceputa cu doua picioare stangi
... E o piesa descoperita accidental pe un post de radio, city fm, mai precis (nu fac reclama, dar e chiar fain, parerea mea;))).
Ceea ce mi se pare dragut la piesa asta e ca Amy Macdonald nu se lamenteaza, ci a asamblat ideea intregii melodii pe o linie jucausa, dar fara sa se piarda mesajul, care nu e tocmai unul cu happy end.
Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before.
Ma duce cu gandul la petreceri monstru cu adolescenti, care cred la varsta aceea ca aceasta ar fi modul optim de a-ti petrece timpul, ca esti cu atat mai <> cu cat esti invitat la mai multe party-uri cu fete/ baieti si valuri de bautura. E vorba de senzatia de vertij, de curent car odata ce te-a prins, nu te mai poti smulge, doar pt ca <> si pentru ca dansul e fara doar si poate o arta senzuala, care da nastere unor legaturi incredibile, se realizeaza o conexiune foarte stransa intre cei doi parteneri-sa nu uitam ca pe ringul de dans s-au trait multe povesti de iubire, unele au continuat si odata coborate de pe scena, in culise, altele nu.Si iata cum fiecare dintre noi poate a trecut in adolescenta printr-o perioada in care ne indragosteam subit de cineva, doar dintr-o privire care uneori se intampla sa fie sustinuta si incurajata de cel/cea privit(a)( dar astea sunt acele putine cazuri fericite).
Si cum zice urmatoarea strofa intram in joc,<>.
< And you're waiting outside Jimmy's front door
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight.>>
Si cum fiecare iubire are si momentele ei urate, iata ca vine la el si nu gaseste pe nimeni, intervine sentimentul de singuratate si acela de a fi parasit(a), cu ideea obsesiva a urmatorului loc de petrecut niste timpi morti si construit o viata sociala.
Adolescenta din piesa se zbate sa-si gaseasca o persoana pe care sa o iubeasca si care mai ales sa ii si impartaseasca sentimentele, un grup in care sa se simta acceptata si distractii efemere.Nimic neobisnuit. O adolescenta comuna, dar tocmai pasajul in care ea il asteapta pe al ei Jimmy( si nu e tocmai cel cu bikini-i) mi se pare ca e cel mai expresiv, caci demonstreaza ca de fapt viata ei e goala, la fel cum e cea a fiecarei persoane care n-a trait iubirea macar odata plenar alaturi de cineva, caci iubirea tot iubire se cheama si daca e neimpartasita, numai ca in acest caz ramai cu frustrari, cu angoase, cu dileme nerezolvate si intrebari retorice, gen <>. La aceste intrebari cred ca raspunsul il detin Travis <>, cum tot incearca d3fect sa ma convinga poate nu acum, dar incerc si eu sa mai sper ca intr-o zi chiar va veni to blow my mind-nu vreau mai mult de la o idila decat sa fie "idilica". De fapt tot ceea ce aceasta copila doreste e sa gaseasca dincolo de usa aceea dincolo de care nu e nimeni <> pe cineva care sa o asculte oricand are nevoie, are nevoie sa se simta unica pentru cineva, sa i se dedice o perioada mai mare de timp.

Goool. Gol.

Am hotarat sa uit, sa fug si sa ingrop sperantele mele in ceea ce priveste iubirea, care nu stiu de ce, dar in mod clar nu a aparut pe lumea asta pentru mine.
Probabil m-am nascut ca sa ajung sa am o slujba si o casa decenta si probabil o viata de familie plata animata doar de rasetele pline de viata si inocenta ale copiilor.
Dar diminetile somnoroase cand asternuturile parca doar ca sa-mi faca in ciuda sunt atat de moi si calde, vor fi intotdeauna niste momente solitare, galbenul solar va fi doar constiinta singuratatii, nicidecum speranta .
Am 20 de ani, nu stiu daca inca mai sper cu adevarat la iubire, cred ca am obosit, cred ca vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm, sa nu mai am nevoie de cafeaua din fiecare dimineata, sau de tigari...Stiu insa ca trebuie sa ma trezesc si sa lupt zi de zi cu ideea ca pentru mine inceputul nu va fi urmat decat de un sfarsit efemer, vor fi aripi starpite in faza embrionara.
<>.

7a.m

In geam imi bat timide razele soarelui palid si anemic, slabit de urgia iernii care va sa treaca.Mi se preling pe fata ca niste lacrimi extrinseci, izvorate din altcineva dar revarsandu-se pe obrajii mei.
Ma intind in asternutul mototolit si ma gandesc ca un ness mi-ar prinde bine.Zis si facut. Dar vad cana zacand singura pe masa si ma cuprinde o stare de usoara melancolie, pentru ca aroma cafelei e parca facuta sa fie sorbita, inhalata, savurata de pe buzele unui iubit, exact ca in reclamele in care ea isi bea cafeaua in timp ce el o cuprinde cu o mana dupa gat si-i sopteste ceva la ureche, cu o voce somnoroasa, dar joasa, usor guturala.Sunt minciuni sau nu, asta nu conteaza, totul e facut sa fie trait acum, nu mai tarziu, nu peste 5 minute cand ai apucat sa destrami cu un gand cuminte si rational magia unei clipe de extaz pur, nu peste jumatate de ora cand iti dai seama ca toate vor fi doar o amintire dureros de dulce cufundata intr-un timp neverosimil si cu atat mai putin a doua zi cand probabil nu mai e nimeni care sa aseze ceasca lui/ei de cafea langa a ta, sau sa-ti soarba peste umar din a ta.
Teoretic suntem privilegiati sa fim fiinte rationale, dar de cele mai multe ori rationalitatea otraveste beatitudinea unor trairi, ne seaca de orice urma de spontaneitate pentru ca exista prejudecati, ganduri preconcepute sadite in subconstientul fiecaruia de parinti, bunici, vecini, etc...Si Rousseau are dreptate cand spune ca omul este bun de la natura, dar ca este convertit si inrait de societate, ca fiecare zi mai rupe cate o farama din copilul ce se zbate pentru inca o clipa de viata, dar suntem supusi la experienta punitiva a lui Prometeu...ni se smulge, sfarteca inca o bucata de carne dar durerea nu ia sfarsit caci carnea se regenereaza.

And what if I die tomorrow? Who cares?
Au trecut 20 de ani, 20 de ani in care am plans mult si am zambit prea putin. Asta pentru ca mi-a placut sa caut fericirea care pentru mine e asemeni valurilor care au puterea unei clipe...te imbratiseaza cu ardoare, si apoi se sparg de tine, in tine, si se sting, se pierd muscand din nisipul tarmului.
M-am obisnuiesc sa zambesc surd si mut, sa-i mint pe toti ca mi-e bine si sa-mi mimez fericirea atat de bine incat sa ajung sa cred in ea.
Mi-am incredintat visele si sperantele nou-nascute , inocente, in bratele unora pe care i-am crezut prieteni, pe care i-am simtit aproape, dar s-a dovedit k "instinctul de fata mare inseala" ca nimic nu e asa cum pare, ca toate apele sunt adanci si ascund mistere, adevaruri sau minciuni, oricum ascund lucruri care nu aduc nimic bun.
Pasesc pe asfaltul napadit de mocirla, se mai termina o tigara, merg mai departe, imi aprind inca una.Arunc chistoacele rand pe rand in baltile in care se oglindesc fetele tuturor, asta e clipa in care toti sunt egali, in care se sterg diferentele sociale, toti-niste reflectii in oglinda tulbure.

Talkin` about God

Fumam si vorbim despre Dumnezeu. E bine totusi ca mai intra in discutie si El din an in Pasti, desi nu e cel mai potrivit context pentru a vorbi despre sacru.
Prin religie unii ii manipuleaza pe ceilalti spune unul dintre noi, cei implicati in aceasta dizertatie. Da, sunt de acord, si asta pentru ca oamenii nu se mai gandesc la ce se ascunde dincolo de toate pildele, parabolele si versetele biblice, sunt multumiti ca asculta cuvantul Domnului, si ca preotul vorbeste frumos, ca e destept si ca are reputatie buna. Si nu toti care nu incearca sa patrunda dincolo de cuvinte, sa disece putin mesajul, au o pregatire care sa lase de dorit, de fapt religia nu tine de intelect, religia tine de spirit.Cand eram copil, bunica mea ma ducea la biserica si ea nu avea decat patru clase, insa ea intotdeauna intelegea "povestile" pentru ca pur si simplu punea in practica ceea ce spunea preotul, pentru ca avea convingerea ca dincolo e o lume mai buna si ca e nevoie sa o meriti, ca sa poti accede la ea. Niciodata nu voi sti daca ea a avut dreptate sau nu, pentru ca nu mai e aici, e probabil in paradisul acela descris in cartile sfinte, in care ea credea cu strasnicie sau undeva pierduta intr-una dintre cele patru zari.
Prin religie a fost supusa o mare masa de oameni.Manipularea nu intra insa in scopul primordial al religiei, dar oamenii, fiintele create de insusi Dumnezeu n-au ratat nici un mijloc de a incerca sa preia puterea, pentru ca fiecare are pacatul luciferic, implantat sub forma de sete de suprematie, si asta presupun ca se datoreaza ierarhizarii care s-a realizat in toate domeniile din cele mai vechi vremuri.
Dumnezeu trebuie vazut, cred eu, ca instanta suprema, care iti ofera libertatea, insa e o pseuso-libertate, o libertate in lanturi din care nu poti scapa niciodata pentru ca stii ca oricarei incercari de nesupunere ii urmeaza o pedeapsa, esti pur si simplu un fel de catelus caruia i se ofera ceva bun de mancare, de fiecare data cand se poarta frumos si e batut, pedepsit si ocarat de fiecare data cand greseste.
De fapt suntem infinit de singuri, suntem fericiti pentru ca iubim, nu pentru ca stim ca suntem iubiti, asta nu o va sti nimeni nicicand, suntem singuri in fata tuturor spaimelor noastre, si avem o libertate limitata in momentul in care constientizam ca nimic din viata noastra nu e infinit...nici iubirea macar, in fond oricat am vrea sa ascundem soarele cu degetul ea da sens vietii, si nici acela nu e complet, e intotdeauna infirm, pentru ca nu suntem capabili sa daruim neconditionat pe termen lung, daca nu exista un feed-back. Suntem liberi fara nici o scuza, spune Sartre, eu nu cred in libertate atat timp cat oamenii se judeca intre ei, creand prejudecati si cat timp suntem dependenti de traiul in societate de dragul caruia facem mii de compromisuri inutile de cele mai multe ori.
Zapada e ca oamenii...se naste curata, alba, imaculata, dar oamenii o murdaresc, asa cum isi intineaza propria viata, asa cum isi uita cele mai profunde crezuri topindu-le in compromisuri de doi bani. Zapada renaste la fiecare ninsoare, e mereu alta, desi aparent aceeasi, noi insa, odata intrati in vartejul numit generic viata nu mai putem iesi decat in clipa mortii.
Dumnezeu exista pentru ca oamenii sunt prea slabi sa se poata descurca, sa poata supravietui fara o entitate superioara careia sa-i ceara ajutorul in momentele critice, pentru ca atunci de cele mai multe ori ne aducem aminte de El. Doar in momentul in care ne vom putea descurca fara ajutorul niciunei divinitati, sacre sau malefice, abia atunci se va putea spune ca suntem liberi.Imi vine in minte ca Dumnezeu fie el crestin, musulman, budist etc, e de fapt un placebo. De fapt pe noi nu ne ajuta decat ideea ca God is great, God is good,nu avem certitudinea existentei Lui sau poate sunt eu prea ingropata in pacate incat nu-L mai simt, desi am nevoie de El.
Imi voi aprinde o alta tigara si ma voi gandi la Dumnezeu, si cu fiecare fum El ma va dispretui mai mult sau probabil asa cum spune Biblia va incerca sa-mi indrepte pasii catre lumina care pentru mine se confunda inca cu bezna.Amin

Noir

Negru-smoala, smoala ardenta turnata de noapte peste mine, in mine. Sufocare dureroasa. Pentru ca e frig, pentru ca nimanui nu-I pasa de ceilalalti, pentru ca sunt copii trimisi la cersit de parinti, pentru ca batranii trebuie sa traiasca un asfintit de viata cu mana intinsa, la mila trecatorilor, pentru ca sarutam icoane cu aceleasi buze intre care au ars zeci de tigari, pentru ca nu mai stim de unde am plecat si nici macar unde trebuie sa ajungem, pentru ca am uitat sa mai fim oameni in lupta pentru supravietuire care se duce dupa niste legi mai crude decat cele ale junglei , pentru ca mintim, pentru ca lovim nejustificat si cu prea mare usurinta in cei care au aceleasi temeri, bucurii si suferinte ca si noi, pentru toate astea si inca 1000 de motive cel putin, nu meritam sa ni sa raspunda la rugaciuni.
As vrea sa ma trezeasca intr-o dimineata soarele mijind printre bratele scheletice ale copacilor imbracate in mohair molatec, alb . As vrea sa-mi pot tine in frau cosmarurile care se zbat dincolo de pleoapele grele de somn albastru, sa-mi pot pune capul pe pieptul unui iubit care sa ma sarute pe frunte si sa imi spuna ca totul va fi mai bine maine si eu sa-l cred.
Dar nu va fi asa. Mai am de scrasnit din dinti, de strans din pumni , inghitit nodurile ce mi se pun in gat, si de gustat lacrimile ce curg fara mila sapand pe dinauntru.
Fericirea e altundeva, undeva departe, intr-un never-never land.