7a.m

In geam imi bat timide razele soarelui palid si anemic, slabit de urgia iernii care va sa treaca.Mi se preling pe fata ca niste lacrimi extrinseci, izvorate din altcineva dar revarsandu-se pe obrajii mei.
Ma intind in asternutul mototolit si ma gandesc ca un ness mi-ar prinde bine.Zis si facut. Dar vad cana zacand singura pe masa si ma cuprinde o stare de usoara melancolie, pentru ca aroma cafelei e parca facuta sa fie sorbita, inhalata, savurata de pe buzele unui iubit, exact ca in reclamele in care ea isi bea cafeaua in timp ce el o cuprinde cu o mana dupa gat si-i sopteste ceva la ureche, cu o voce somnoroasa, dar joasa, usor guturala.Sunt minciuni sau nu, asta nu conteaza, totul e facut sa fie trait acum, nu mai tarziu, nu peste 5 minute cand ai apucat sa destrami cu un gand cuminte si rational magia unei clipe de extaz pur, nu peste jumatate de ora cand iti dai seama ca toate vor fi doar o amintire dureros de dulce cufundata intr-un timp neverosimil si cu atat mai putin a doua zi cand probabil nu mai e nimeni care sa aseze ceasca lui/ei de cafea langa a ta, sau sa-ti soarba peste umar din a ta.
Teoretic suntem privilegiati sa fim fiinte rationale, dar de cele mai multe ori rationalitatea otraveste beatitudinea unor trairi, ne seaca de orice urma de spontaneitate pentru ca exista prejudecati, ganduri preconcepute sadite in subconstientul fiecaruia de parinti, bunici, vecini, etc...Si Rousseau are dreptate cand spune ca omul este bun de la natura, dar ca este convertit si inrait de societate, ca fiecare zi mai rupe cate o farama din copilul ce se zbate pentru inca o clipa de viata, dar suntem supusi la experienta punitiva a lui Prometeu...ni se smulge, sfarteca inca o bucata de carne dar durerea nu ia sfarsit caci carnea se regenereaza.

And what if I die tomorrow? Who cares?
Au trecut 20 de ani, 20 de ani in care am plans mult si am zambit prea putin. Asta pentru ca mi-a placut sa caut fericirea care pentru mine e asemeni valurilor care au puterea unei clipe...te imbratiseaza cu ardoare, si apoi se sparg de tine, in tine, si se sting, se pierd muscand din nisipul tarmului.
M-am obisnuiesc sa zambesc surd si mut, sa-i mint pe toti ca mi-e bine si sa-mi mimez fericirea atat de bine incat sa ajung sa cred in ea.
Mi-am incredintat visele si sperantele nou-nascute , inocente, in bratele unora pe care i-am crezut prieteni, pe care i-am simtit aproape, dar s-a dovedit k "instinctul de fata mare inseala" ca nimic nu e asa cum pare, ca toate apele sunt adanci si ascund mistere, adevaruri sau minciuni, oricum ascund lucruri care nu aduc nimic bun.
Pasesc pe asfaltul napadit de mocirla, se mai termina o tigara, merg mai departe, imi aprind inca una.Arunc chistoacele rand pe rand in baltile in care se oglindesc fetele tuturor, asta e clipa in care toti sunt egali, in care se sterg diferentele sociale, toti-niste reflectii in oglinda tulbure.

Talkin` about God

Fumam si vorbim despre Dumnezeu. E bine totusi ca mai intra in discutie si El din an in Pasti, desi nu e cel mai potrivit context pentru a vorbi despre sacru.
Prin religie unii ii manipuleaza pe ceilalti spune unul dintre noi, cei implicati in aceasta dizertatie. Da, sunt de acord, si asta pentru ca oamenii nu se mai gandesc la ce se ascunde dincolo de toate pildele, parabolele si versetele biblice, sunt multumiti ca asculta cuvantul Domnului, si ca preotul vorbeste frumos, ca e destept si ca are reputatie buna. Si nu toti care nu incearca sa patrunda dincolo de cuvinte, sa disece putin mesajul, au o pregatire care sa lase de dorit, de fapt religia nu tine de intelect, religia tine de spirit.Cand eram copil, bunica mea ma ducea la biserica si ea nu avea decat patru clase, insa ea intotdeauna intelegea "povestile" pentru ca pur si simplu punea in practica ceea ce spunea preotul, pentru ca avea convingerea ca dincolo e o lume mai buna si ca e nevoie sa o meriti, ca sa poti accede la ea. Niciodata nu voi sti daca ea a avut dreptate sau nu, pentru ca nu mai e aici, e probabil in paradisul acela descris in cartile sfinte, in care ea credea cu strasnicie sau undeva pierduta intr-una dintre cele patru zari.
Prin religie a fost supusa o mare masa de oameni.Manipularea nu intra insa in scopul primordial al religiei, dar oamenii, fiintele create de insusi Dumnezeu n-au ratat nici un mijloc de a incerca sa preia puterea, pentru ca fiecare are pacatul luciferic, implantat sub forma de sete de suprematie, si asta presupun ca se datoreaza ierarhizarii care s-a realizat in toate domeniile din cele mai vechi vremuri.
Dumnezeu trebuie vazut, cred eu, ca instanta suprema, care iti ofera libertatea, insa e o pseuso-libertate, o libertate in lanturi din care nu poti scapa niciodata pentru ca stii ca oricarei incercari de nesupunere ii urmeaza o pedeapsa, esti pur si simplu un fel de catelus caruia i se ofera ceva bun de mancare, de fiecare data cand se poarta frumos si e batut, pedepsit si ocarat de fiecare data cand greseste.
De fapt suntem infinit de singuri, suntem fericiti pentru ca iubim, nu pentru ca stim ca suntem iubiti, asta nu o va sti nimeni nicicand, suntem singuri in fata tuturor spaimelor noastre, si avem o libertate limitata in momentul in care constientizam ca nimic din viata noastra nu e infinit...nici iubirea macar, in fond oricat am vrea sa ascundem soarele cu degetul ea da sens vietii, si nici acela nu e complet, e intotdeauna infirm, pentru ca nu suntem capabili sa daruim neconditionat pe termen lung, daca nu exista un feed-back. Suntem liberi fara nici o scuza, spune Sartre, eu nu cred in libertate atat timp cat oamenii se judeca intre ei, creand prejudecati si cat timp suntem dependenti de traiul in societate de dragul caruia facem mii de compromisuri inutile de cele mai multe ori.
Zapada e ca oamenii...se naste curata, alba, imaculata, dar oamenii o murdaresc, asa cum isi intineaza propria viata, asa cum isi uita cele mai profunde crezuri topindu-le in compromisuri de doi bani. Zapada renaste la fiecare ninsoare, e mereu alta, desi aparent aceeasi, noi insa, odata intrati in vartejul numit generic viata nu mai putem iesi decat in clipa mortii.
Dumnezeu exista pentru ca oamenii sunt prea slabi sa se poata descurca, sa poata supravietui fara o entitate superioara careia sa-i ceara ajutorul in momentele critice, pentru ca atunci de cele mai multe ori ne aducem aminte de El. Doar in momentul in care ne vom putea descurca fara ajutorul niciunei divinitati, sacre sau malefice, abia atunci se va putea spune ca suntem liberi.Imi vine in minte ca Dumnezeu fie el crestin, musulman, budist etc, e de fapt un placebo. De fapt pe noi nu ne ajuta decat ideea ca God is great, God is good,nu avem certitudinea existentei Lui sau poate sunt eu prea ingropata in pacate incat nu-L mai simt, desi am nevoie de El.
Imi voi aprinde o alta tigara si ma voi gandi la Dumnezeu, si cu fiecare fum El ma va dispretui mai mult sau probabil asa cum spune Biblia va incerca sa-mi indrepte pasii catre lumina care pentru mine se confunda inca cu bezna.Amin

Noir

Negru-smoala, smoala ardenta turnata de noapte peste mine, in mine. Sufocare dureroasa. Pentru ca e frig, pentru ca nimanui nu-I pasa de ceilalalti, pentru ca sunt copii trimisi la cersit de parinti, pentru ca batranii trebuie sa traiasca un asfintit de viata cu mana intinsa, la mila trecatorilor, pentru ca sarutam icoane cu aceleasi buze intre care au ars zeci de tigari, pentru ca nu mai stim de unde am plecat si nici macar unde trebuie sa ajungem, pentru ca am uitat sa mai fim oameni in lupta pentru supravietuire care se duce dupa niste legi mai crude decat cele ale junglei , pentru ca mintim, pentru ca lovim nejustificat si cu prea mare usurinta in cei care au aceleasi temeri, bucurii si suferinte ca si noi, pentru toate astea si inca 1000 de motive cel putin, nu meritam sa ni sa raspunda la rugaciuni.
As vrea sa ma trezeasca intr-o dimineata soarele mijind printre bratele scheletice ale copacilor imbracate in mohair molatec, alb . As vrea sa-mi pot tine in frau cosmarurile care se zbat dincolo de pleoapele grele de somn albastru, sa-mi pot pune capul pe pieptul unui iubit care sa ma sarute pe frunte si sa imi spuna ca totul va fi mai bine maine si eu sa-l cred.
Dar nu va fi asa. Mai am de scrasnit din dinti, de strans din pumni , inghitit nodurile ce mi se pun in gat, si de gustat lacrimile ce curg fara mila sapand pe dinauntru.
Fericirea e altundeva, undeva departe, intr-un never-never land.