Les rêveurs

Am doua saptamani de cand n-am mai fumat o tigara macar, am cautat si gasit solutii efemere, dar eficiente pentru a ma putea abtine, desi dorinta e in stare latenta, dorinta de a mai trage un fum, un fum pentru fericire, pentru durere, pentru sentimente, pentru oamenii vii cu fete de zombi. Mi-am amortit simturile cu filme, carti si muzica, care pot spune mai mult decat arata in imagini, cuvinte si versuri, parte instrumentala - mijloace de a depasi niste granite, permitand accesul intr-o alta lume, una ireala, dar care reprezinta un ajutor substantial pentru a putea trai fara a ma da cu capul de pereti intruna, fara a plange, fara a ma isteriza. Acum sunt linistita, ca dupa o doza de opium.
Dupa ce am urmarit cateva productii cinematografice de duzina, filme facute in serie pentru oameni obositi, stresati, am decis sa urmaresc un film, in adevaratul sens al cuvantului. De regula ascult opiniile tuturor cu privire la un film, dar perceptia este una personala intotdeauna, pentru ca in mod cert simt altfel decat ceilalti, lucru normal de altfel, pentru ca fiecare are o alta maniera de peceptie, insa aceasta divagatie era necesara pentru a explica de ce niciodata nu ma las influentata de alte persoane in a percepe ceva ce tine de arta. Despre acest film existau pareri deosebit de controversate, nu ma voi opri asupra lor aici.
Povestea e oarecum simpla. E vorba de o relatie incestuoasa, intre un frate si o sora, nascuti dintr-o mama englezoaica si un tata francez. Acestia cunosc un tanar american, venit in Franta sa invete limba lui Voltaire dar si cate ceva despre cultura franceza.
Cei doi ii propun un joc, asemanator cu cel care i-a fost propus lui Gavrilescu la tiganci, un joc al ielelor pe care tanarul il castiga in comparatie cu eroul lui Eliade, insa este prins in acest cerc vicios. Cei doi il atrag prin aerul lor aristocrat, sofisticat, boem, iar el nu se poate impotrivi caci este atras de frumusetea excentricei Isabelle, desi mai tarziu se va putea constata ca nici Theo, nu-l lasa indiferent. Isabelle ii marturiseste ca ea este legata printr-o legatura invizibila de fratele ei pe care-l iubeste, nu ca pe un frate ci ca pe un iubit.
Iubirea celor doi frati, caci ea face obiectul principal al filmului, este una bolnava, insa n-as putea s- condamn, desi este decadenta, pentru ca este intr-adevar o iubire care da totul, fara a cere nimic in schimb. Nu e morala, dar e iubire si de acea nu pot sa o anatemizez.
Ei sunt constienti de faptul ca iubirea lor nu e normala, de acea Isabelle ii spune lui Matthew ca daca parintii ar afla de relatia ei si a fratelui lor s-ar sinucide.
Cum spuneam, relatia devine intima prima data intre M. si I. in urma unui pariu pierdut de cei doi. Bineinteles, era vorba de a ghici dupa cateva indicii mimate un film, caci toti trei erau cinefili inraiti. T. este prins si el in aceasta avalansa de sentimente. Cei care traiesc dramatic sunt insa Matthew si Isabelle. M. are nevoie ca Isabelle sa-i spuna ca-l iubeste, dar in acest moment isi da seama ca relatia dintre cei doi nu se va incheia niciodata si le cere sa-l includa si pe el in acea relatie, tot ce isi doreste este sa fie iubit. Isabelle traieste insa aproape de tragic, as putea zice, iubirea pentru fratele ei, ea are nevoie ca acesta sa-i spuna ca iubirea lor va fi eterna, lucru pe care fratele ei nu-l face.
Elementul perturbator al intregii pelicule este concedierea din motive politice a
unui mare regizor al vremurilor. Cei doi barbati, Theo si Matthew militeaza pentru pace, insa cel care intelege mai bine fenomenul este M. care nu vede intr-o revolutie sangeroasa un mijloc de a readuce pacea. Cei doi tineri reprezinta conflictul dintre doua generatii, doua mentalitati, doua natiuni, continente, dintre 2 naturi diferite , Theo fiind cel revoltat, un urmas al lui Robespierre, cel care doreste pacea prin uciderea persecutorilor-el devine de altfel un sustinator infocat al fascismului care i se pare ca promoveaza idei inovatoare. In ciuda faptului ca M. ii atrage atentia ca acest regim totalitar nu promoveaza decat o singura idee, ca nu propune o dezvoltare a culturii, ca este de fat restrictiva, T. continua sa creada in idealurile doctrinei maoiste.
Finalul ii prezinta pe cei trei intr-o postura la care ma asteptam inca de la inceput, ce-i drept, Matthew incearca sa-l impiedice pe Theo sa se alature acestei revolutii, insa acesta nu-l asculta, e orb si surd nu-si da seama cat de sforaitoare sunt sloganurile acestei miscari.Isabelle stie ca parintii au aflat de relatia ei si a lui Theo gasindu-i dormind goi pe toti trei, si i se alatura fratelui si iubitului sau, pentru ca nu mai are nimic de pierdut, devenind poate chiar egoista.
Destinul celor trei eroi este incert, posibil ca Matthew sa fi scapat, si ca cei doi frati sa fi murit in schimburile de focuri, insa intr-o astfel de ambuscada in care gloantele zboara fara tinta totul e la mila hazardului.
Vizionare placuta!