Tuesday, August 28, 2007
Alone I break
Korn, imi monopolizeaza boxele, cu vocea puternica a solistului ce mi se insinueaza in creier, lovind cu imagini mentale atat de reale in nervii atat de fragili de la o vreme incoace.
Pick me up
been bleeding too long
Right here, right now
I'll stop it some how(...)
Now I see the times they change
leaving doesn't seems so strange
I am hoping I can find
where to leave my hurt behind
All this shit I seem to take
all alone I seem to break
I have lived the best I can
Does this make me not a man?(...)
Muzica pe care a creat-o aceasta trupa desemneaza o miscare browniana in totemele ce ne definesc ca personalitati pe fiecare dintre noi, dar poate ca e mai greu de sesizat la unii...la mine, insa (pentru ca nu-mi este permis a vorbi decat despre mine) acest haos inlocuieste frecvent pacea interioara care pentru mine e doar o himera.
Va veni toamna, acopera-mi inima cu o frunza...sa fie de vita sa aiba forma unei maini care sa imi ridice barbia, sa ma mangaie pe obraz si sa-mi stearga lacrimile. Dar cu cine vorbesc eu, poate din nou cu mine, in rest nimeni nu e interesat sa auda dramele celuilalt de langa el, pentru ca e satul de ale lui, si ce e mai grav e ca inteleg asta si ca atare trec cu vederea...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment