Sunt eu, cea care mai crede inca intr-o lume mai buna ,
dar nu e lumea asta , e doar lumea mea, un univers in care toti simt ,
in care nimeni nu se preface ca totul e frumos si minunat ,
cand in jurul lor se plange , se frang visuri si se sfarama vieti
iar oamenii ascund totul sub un strat gros de fond de ten
in care nu sunt gloante si sageti veninoase ,
in care toate luptele se poarta fata in fata, corp la corp.
Disimularile acestea ma epuizeaza, imi seaca sufletul de orice speranta ,
si ce daca ma dispretuiesc , ce daca arunca cu zeflemele de prost gust in mine,
pentru ca refuz sa mor …da , pentru mine a trai doar pentru a vedea totul in roz
e mai rau decat a muri, inseamna a trai intr-o minciuna proprie,
eu nu mai cred decat in cei care au curajul sa-si puna sufletul pe tava ,
fie pentru a-l vedea disecat , fie pentru a fi indragit, iubit sau dispretuit.
Daca mi-ar taia cineva sufletul pe lung ar vedea in viscerele mele toate visurile,
m-ar vedea pe mine , nu doar o imagine frumoasa sau poate mai urata ,
este nevoie sa invat sa sufar ca sa invat sa iubesc si sa fiu fericita,
cred ca inca nu mi-am iubit toate ranile, pentru ca durerile vin inca neinsotite.
No comments:
Post a Comment