Doi in unu`

A aparut o noua carte semnata Al. Vakulovski!Yeee, mi-am zis.

Dau un search pe Google si citesc cateva fragmente bune din carte... a fost o senzatie de down, pentru mine care am citit pe nerasuflate Pizdet. Plictiseala totala , clisee invechite , aceleasi "baga-mi-as pula in ea de viata de rahat"... nimic interesant. Am avut cateva momente senzatia ca e doar o ciorna , si daca e sa tinem cont de editura la care a aparut ar fi trebuit sa fie cu mult mai buna decat restul, dar se pare ca Vakulovski e in criza de inspiratie si ca are nevoie de o pauza sau de alte subiecte , poate viata altcuiva, nu a sa proprie, in orice caz alta abordare. Coperta frumos colorata, ce-i drept (rosu , galben , negru...un apropo la Germania poate , la civilizatie?) O femeie , care ar putea simboliza viata fiecaruia dintre noi, iar "obiectul muncii" acestei tarfe este o matriosca , simbolul Chisinaului sau si Bucurestiului, ca doar nu suntem cu mult mai buni decat "fratii nostri de peste Prut". Desi aceasta coperta ar putea anunta un continut interesant, spun cu regret ca nu prea e asa. Poate ma insel , nu pretind a emite o parere avizata , in nici un caz. Desi acest roman m-a dezamagit total , astept cu nerabdare urmatoarea carte semnata de el si sper sa ma surprinda placut, sa pot scrie "de bine".
II.
Insa acum ma gandesc ca ploaia asta cu piatra, furtunile care sunt pe punctul de a se transforma in tornade, canicula si toate evenimentele din viata cotidiana nu sunt decat un rezultat al actiunilor noastre , al resemnarii si nepasarii de care am dat dovada mereu, agatandu-ne de caracterul nostru "balcanic".
Ei sunt de vina , asa zicem mereu , nu? Care "ei"? "Politicienii". Si noi? Noi ce facem? Ridicam din umeri, ne vaitam si dam vina pe "sistemul care nu merge ,adica mege prost" . La revolutie am avut sansa de a incepe o noua viata si ni l-am ales pe Iliescu? Concluzie? Au murit prea multi oameni aproape degeaba , prea putine lucruri s-au schimbat in bine .
Ecologia? Pai , ce ar fi de spus aici? Ne-am facut case cu 10 camere ( si stam in 2) , am taiat copaci in nestire , fara sa plantam altii in loc, folosim masina ca sa mergem 500 de metri pana la supermarket , ne ducem la padure si lasam o mare de gunoaie (PETuri in special,dar nu numai) si acum ne intrebam de ce asistam la asa evenimente climatice?
Uite d`aia! Fuck you Romania!

Music &wishes

Music and wishes

Da , Lacuna Coil , o noua descoperire de-ale mele in ale goth rock-ului , care e mistic , e magic, te poarta dincolo si te aduce si inapoi (daca mai vrei sa te intorci). Eu nu m-as mai intoarce , eu as vrea sa raman undeva suspendata in timp si spatiu , nu din cauza ca mi-ar fi frica de batranete , nu, nici pomeneala , batranetea ne face mai frumosi daca stim sa o asteptam , daca stim sa o primim. Batranetea nu inseamna descompunere , moarte , ci desavarsirea fiintei , este etapa vietii in care putem privi detasati la cei mai tineri , le putem da sfaturi pertinente desi suntem constienti ca nu le vor asculta . Atunci stim ca vor cadea , ca vor suferi rani adanci , atat de adanci incat durerea le va schimonosi chipul neatens de riduri , si din piepturile lor vor izbucni tipete mute, pentru ca nu-i asa, si acum ca si atunci cand noi eram tineri ceilalti nu aveau timp sa plece urechea la cei de langa ei carora poate le-ar fi facut bine macar daca le-ar fi oferit o batista sa stearga paraiasele de lacrimi ce sapau in obrajii lor niencercati de greutatile vietii.

Dar nu , mergem , nu ne oprim , alergam de parca viata ar fi o cursa , in care cel mai rapid castiga jack-pot-ul si nu e asa, fabula aceea haioasa din copilarie cu testoasa si iepurele ar trebui sa ne dea de inteles ca e mai important sa faci fiecare pas constient de consecintele pe care le poate avea , ca putem castiga cursa prin reflectie si nu printr-o goanna nebuna dupa cai verzi pe pereti la finele careia ne simtim la fel de goi ca la inceputul ei.

Am ajuns intr-un stadiu in care ma gandesc pentru ce traiesc , ce vreau de la viata, pentru ca nu ma regasesc in visurile generatiei mele (un job care sa-mi aduca 2000 de euro pe luna pe care sa-i cheltuiesc la shopping , sau in calatorii in care sa vad doua orase dintr-o tara si apoi sa zic ca stiu cum e in Franta , Grecia sau nu mai stiu unde). Nu neg , vreau si eu 2000 de euro pe luna ca sa ma pot duce la teatru de fiecare data cand se anunta o piesa buna cu o distributie pe masura, ca sa o pot arde aiurea intr-un café-bar frecventat de poeti tineri care fumeaza lucky strike , pall mall din coltisorul meu sa le ascult gandurile printre norisorii fini de fum de tigara in timp ce vreun coleg , ce sta cu mine la masa imi explica ce s-a mai predat la un curs sau altul, sau sa ma duc la toate concertele la care mi-ar placea sa merg si pentru ca “ traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” nu pot. Am omis ca as vrea sa calatoresc, dar sa vad atat metropolele cat si satucurile care respira inca traditiile tarii respective pentru ca in toate orasele gasesti Mc Donalds, Nike, Puma etc , dar rareori mai pastreaza elemente care sa aminteasca de istoria tarii si oricat de amabili ar fi receptionerii de la un oarecare hotel de 5 stele, tot vei simti raceala unui loc de dormit platit, in timp ce stand la un bordeias dintr-un satuc intepenit in timp cu siguranta oamenii aceia simpli vor reusi sa te faca sa te simti “ca acasa”, pentru ca, atunci cand singuratatea te copleseste vei putea sta de vorba cu gazda fara sa-i lasi bacsis. Multi stramba din nas cand li se spune ca e mai frumos sa stai la o casuta de oameni gospodaridecat intr-un hotel insipid, dar amintirile mele cele mai frumoase din calatorii se leaga de astfel de casute unde m-am cazat.

Spuneam intr-una din scrierile anterioare ca moartea are bun-simt , e ciudat ca inca mai cred asta cand o prietena se lupta sa se trezeasca in dimineata urmatoare. Se zice ca fiecare ne nastem cu o misiune si dupa ce am indeplinit-o , moartea ne ofera repausul pe care il cersim de cand am ajuns constienti de noi insine. Batranii nu se tem de moarte , pentru ca pentru ei este ceva firesc , e doar un moment al vietii , e in firea lucrurilor ca noi copiii sa ne ingropam parintii , sa-i plangem si sa ne rugam pentru ei , sa aiba o viata mai buna acolo decat cea pe care au avut-o aici . Si pentru ca moartea e o lady atunci n-ar trebui sa ma tem pentru ea , pentru ca nu e moartea cu coasa , pentru ca respecta viata si faptul ca parintii nu trebuie sa-si inmormanteze copiii. Se mai spune ca Dumnezeu ne supune la atat de multe incercari pentru ca ne iubeste. Atunci se presupune ca ar trebui sa ma bucur pentru ea, dar nu pot, poate pentru ca inca nu mi-au crescut suficient de mult aripile credintei incat sa ma pot bucura ca sufar , sau ca altii sufera in vederea unei vieti viitoare , asta poate fi din cauza ca nu am o credinta ferma care sa ma lase sa cred intr-o alta existenta mai buna decat cea de acum.

Domnisoara Cristina

In ochii mei isi au reflexia povestile a zeci de oameni pe care i-am intalnit de-a lungul timpului, de aceea mi-e greu sa ma privesc in oglinda , ma tem ca povestile lor isi vor asterne stigmatul pe cordul meu…

Sunt o fugara , fug de instanta suprema de judecata , de constiinta mea, care imi spune ca oricat de bine as disimula in fata celorlalti nu ma pot minti pe mine insami , ca in fond am ramas aceasi copila ,cu plete blonde-aramii , cu fruntea deseori incretita si barbia tremuranda caci nu si-a invatat temeinic si ireversibil lectia nepasarii, cu obrajiori rosii pe care acum din ce in ce mai des se scurg paraiase de lacrimi, semne ale vinii de a fi slaba in fata propriilor mele sentimente , in fata viselor care ma prind de fiecare data in mrejele lor….si mi-e frica stiu ca voi cadea , dar sunt atat de ademenitoare neverlands-urile pe care mi le perinda prin fata ochilor…Aceasta pseudo-evadare este o himera pentru ca pot scapa de tot , insa memoria , acest inamic feroce al fericirii si linistii pandeste la fiece colt , asteptand momentul in care sa atace si sa-si ingenuncheze prada, si s-o insface fara a-i lasa cale de scapare.

smoke

de cate ori am spus ca o sa –ti ucid imaginea ce s-a lipit de retina mea,

de tot atatea ori am spus ca nu voi mai fuma , dar fumul imi face bine…

viata mea e o tigara…focul sunt eu, un foc mocnit ce poate naste implozii,

fumul este un tren ce-mi poarta gandurile tur-retur catre alte galaxii …

iar cand se va stinge …voi deveni un fum pentru fericire pierdut pe veci.

tu? tu nu esti aici sa ma stingi asa ca ma voi stinge singura,

nu-ti face griji…nu-ti voi umbri fericirea , voi muri in tacere…

nu tip, pentru ce? moartea imi aude gandurile…e suficient,

tu oricum ti-ai acoperit demult urechile si nu-mi auzi durerile

Poate candva iti vei dori sa ma auzi…dar atunci voi fi pamant..

me

Sunt eu, cea care mai crede inca intr-o lume mai buna ,

dar nu e lumea asta , e doar lumea mea, un univers in care toti simt ,

in care nimeni nu se preface ca totul e frumos si minunat ,

cand in jurul lor se plange , se frang visuri si se sfarama vieti

iar oamenii ascund totul sub un strat gros de fond de ten

in care nu sunt gloante si sageti veninoase ,

in care toate luptele se poarta fata in fata, corp la corp.

Disimularile acestea ma epuizeaza, imi seaca sufletul de orice speranta ,

si ce daca ma dispretuiesc , ce daca arunca cu zeflemele de prost gust in mine,

pentru ca refuz sa mor …da , pentru mine a trai doar pentru a vedea totul in roz

e mai rau decat a muri, inseamna a trai intr-o minciuna proprie,

eu nu mai cred decat in cei care au curajul sa-si puna sufletul pe tava ,

fie pentru a-l vedea disecat , fie pentru a fi indragit, iubit sau dispretuit.

Daca mi-ar taia cineva sufletul pe lung ar vedea in viscerele mele toate visurile,

m-ar vedea pe mine , nu doar o imagine frumoasa sau poate mai urata ,

este nevoie sa invat sa sufar ca sa invat sa iubesc si sa fiu fericita,

cred ca inca nu mi-am iubit toate ranile, pentru ca durerile vin inca neinsotite.

the art gallery

Ziua de azi nu parea sa aduca nimic nou in viata mea. Mi-am luat mizeria de bursa, am fost si am baut un suc , am fumat cateva tigari si apoi ne-am mai plimbat putin. Cand sa plec si eu home am aruncat o privire spre Galeriile de arta focsanene si un afis "colorat" in negru imi zambea din usa si am intrat cu pasi mici si timizi.2 pictori , 2 viziuni diferite. Primele tablouri erau intesate de simboluri , destul de greu de surprins de un novice in tainele artei ca mine desi m-am straduit. Recunosc faptul ca in momentele alea m-am simtit proasta , pentru ca nu ma puteam desprinde de existenta imediata , nu-mi puteam lasa mintea sa zboare catre noi semnificatii , aveam nevoie de un elan din exterior si din fericire era acolo pictorul care mi-a explicat ce si cum , insa exact in masura in care aveam eu nevoie , fara sa-mi dezbrace intr-un mod obscen creatia lui , a stiut sa-mi arate doar directia lasandu-ma pe mine sa gasesc the right path , my path , sa ma regasesc pe mine .
Timpul trecea, ca un nebun intr-un ferrari dar nici ca-mi pasa de el. A fost singura persoana care a reusit sa ma convinga de existenta lui Dumnezeu pe deplin.Inca odata mi-am demonstrat ca nu exista necunoscuti decat daca nu incerci sa-i cunosti, sau se inchid etans in fata ta. La plecare ne-a spus ca pasarea zboara nu din placerea de a da din aripi , ci pentru ca inceraca sa gaseasca un curent favorabil ca sa poata pluti . Ar trebui sa invatam de la pasari sa cautam doar sa gasim echilibrul dintre lumea exterioara si noi insine , fara sa ne zbatem aiurea incercand sa ne adaptam la valorile altora , fara a incerca sa ne construim viata in speranta obtinerii unei high life , pentru ca de fapt nu asta ne face fericiti , pentru ca God ne raspunde mereu , dar noi trebuie sa stim doar ce si cum sa intrebam , ca El ne iubeste dar noi nu-l iubim pentru ca fumam , ne imbatam , ne epuizam cu buna stiinta , injuram etc. Si o chestie strange at least ...ca moartea e o lady cu bun-simt pentru ca ea vine doar la cei care au dus o viata morala , oferindu-le pasaportul catre o existenta mai buna si ca restul din care nu sunt sigura daca fac sau parte , murim de morti violente care nu sunt aduse de aceesi lady.