Sighisoara

Festivalul de arta medievala de la Sighisoara, tocmai a avut loc. Ma asteptam sa ma pot cufunda pe deplin in atmosfera medievala. Ei bine...am avut si nu prea ocazia. Dupa cum stiu, cei ce au fost interesati de acest eveniment spectacolele s-au tinut in mai multe locatii. Ei bine, eu cred ca cu exceptia celor tinute in Piata Cetatii si in catedrala ortodoxa, unde chiar a existat acel iz de medieva; cele tinute, de exemplu in Piata Octavian Goga s-au transformat intr-un festival al berii, micilor si altele de genul. Si a fost MARE PACAT. Pentru ca au fost artisti autentici, care au dat dovada de profesionalism si pasiune.
As putea sa pun pe lista de "ASA DA" pe cei de la Anton Pann, pe baietii de la Aeternum si pe polonezii de la Brodas Band (n-am prins tot festivalul). Un "ASA NU" hotarat l-ar reprezenta Roma Swing Ensemble, care confunda conceptul de jazz cu cel de muzica lautareasca, de inima albastra etc. Chiar eram curioasa sa descopar cu ce se mananca jazz-ul medieval, am stat pana tarziu ca sa aud cu urechile mele cum suna acest jazz.Ei bine ast band canadian in funte cu "maestrul" Lache Cercel, a fost dupa parerea mea si a tuturor celor veniti acolo pentru muzica, o bataie de joc. Probabil le-a priit muzica lui celor veniti pentru a bea o bere si a servi un mic la supra pret(ca sa demonstreze ca au cu ce).
Nu mica mi-a fost mirarea cand am dat un search pe Youtube ca sa atasez un clip "de acolo"post-ului si am gasit asta:. Dar, de fapt, n-ar fi trebuit sa ma mire, traim in Romania doar, tara tuturor posibilitatilor.
Iata-i totusi pe cei de la Anton Pann intr-o alta locatie ce-i drept, dar aceeasi muzica cum rar mai vezi prin tara asta:.
Iata-i si pe Aeternum, acest band sibian, care a reusit sa impresioneze si prin vestimentatia care era "de acolo", dar mai ales prin muzica lor, care le-a atras simpatia si sprijinul unuia dintre componentii de la Celelalte Cuvinte.
.
Una peste alta a fost muzica buna pentru cine a cautat asa ceva, de fapt au fost de toate pentru toate gusturile. Next time, poate tine si vremea cu cei carora le mai pasa de arta medievala.

Downtown Jesus

Luna Amara. O metafora care aproape doare ca si multe dintre piesele lor, atunci cand le leg de vreo amintire, cand un cuvant dintr-un vers aduce in prezentul meu ceva din trecutul ce a lasat o dira de tristete undeva intre gandurile mele.
It’s fortune that we play
Matches wouldn’t light
Couldn’t help no jesus
Couldn’t save no child
Not the one inside of me
And not the one inside of you
That day.
Incepe frumos, destinul e ca un ultim chibrit ramas in cutie, cu care vrei sa-ti aprinzi tigara intr-o noapte oarba, cand totul e pustiu si cu toate astea nu poti, se stinge sub mangaierea usoara a unei adieri. Si pierzi ocazia de a fuma o ultima tigara inainte de a ajunge din nou intre cei patru pereti ai casei, si n-ar fi nimic asta, dar tot asa am pierdut si copiii din noi, pentru ca ne-am aruncat cu capul inainte, fara sa ne pese de nicio lege. Si suntem goi pe dinauntru, si poate asa de frumos imbracati ...aiurea...nu mai conteaza.
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong
Back to my room and back inside my nest
It’s not my day today
It’s obvious I don’t belong.
Si fiecare se intoarce acasa. Eu si tu. Doi oameni pentru care zarurile au cazut alandala, in cel mai prost mod posibil,ne-au furat visele si tot ce mai putem simti e nevoia de a ne inchide intre acei patru pereti ai camerei, cu o cafea poate prea rece, cu fumul de tigara domnind peste toata camera. Si toate astea pentru ca fugim. Fugim de lumea de afara, de adevar, de noi insine, pentru ca nemaiavand sperante orice legatura cu exteriorul s-a rupt, traim din inertie.
Plastic men have sold
Now all my youth is sore and old
“no more morning view”
These nights are empty and so are you
There’s nothing you could do
Bruised up jesus for all the shame in you.
Totul e pierdut. Tineretea e deja o amintire mai mult sau mai putin amara. Dar diminetile in care intinzand mana nu e nimeni altcineva intre tine si singuratate, si noptile in care ti se aude ecoul ca un tipat de copil desprins de la sanul mamei sale, acelea au devenit realitatea ta ostila.
And I feel downtown jesus growing orchids
Out of naked wounds
And I feel you and i
Selling pride for the less we feel.
Si din ranile dezgolite, cu sange inca neinchegat cresc flori, in amintirea unei iubiri-victima a unei lupte de orgolii inutila si totusi atat de pustiitoare.

Schism-Tool

Am descoperit piesa asta ciudatica, in sinea ei, de curand, si m-am indragostit de ea si nu numai, asa incat mi-am downloadat toata discografia (multumesc M.D).
I know the pieces fit cuz I watched them fall away
Mildewed and smoldering, fundamental differing,
Pure intention juxtaposed will set two lovers souls in motion
Disintegrating as it goes testing our communication.
Cei doi din "povestea" cantecului, oricare dintre noi, constituie un intreg initial, formeaza un puzzle din care nu lipseste nimic, insa intervine ratiunea, care va schilodi sau mutila armonia care exista odata, candva, intre ei, o armonie realizata prin comunicare, dar nu neaparat una verbala, poate mai curand, e vorba de una a simturilor.
Fiintele sunt astfel murdarite,transformate prin mutilare in altceva, in niste omuleti ciudati, gri albastrui ca-n videoclip, care mie, personal mi se pare foarte bine realizat.
I know the pieces fit cuz I watched them tumble down
No fault, none to blame it doesnt mean I dont desire to
Point the finger, blame the other, watch the temple topple over.
To bring the pieces back together, rediscover communication.

The poetry that comes from the squaring off between,
And the circling is worth it.
Finding beauty in the dissonance.
Intotdeauna trebuie sa existe un vinovat, e o chestiune pur psihologica, un proces prin care oamenii se simt mai bine cu ei, isi fortifica increderea in propria ratiune si totodata si stima de sine.Insa asta e doar o metoda gresita de a reajunge la acea comunicare pierduta.
Ia nastere un conflict, ambii sunt gata sa loveasca ceea ce odata au iubit, isi incercuiesc adversarul, pentru a castiga o lupta de orgolii, care le ofera o satisfactie de moment.
There was a time that the pieces fit, but I watched them fall away.
Mildewed and smoldering, strangled by our coveting
I`ve done the the math enough to know the dangers of a second guessing
Doomed to crumble unless we grow, and strengthen our communication.
Se insista asupra existentei primordiale a sferei, un timp al perfectiunii, iar acum el sau ea a devenit constient ca mai are o singura sansa pentru a reconstrui ceea ce era candva perfect, constient ca e "blestemat" sa se prabuseasca, eu as zice mai degraba sortit sa cada, in cazul in care nu gasesc o solutie pentru a-si redescoperi limbajul.
Cold silence has a tendency to atrophy any sense of compassion
Between supposed lovers.
E vorba de o tacere care taie, care ucide orice sentiment, iar fostul cuplu se transforma intr-o imagine ridiculizata a ceea ce a fost, fiecare devenind din tandru, crud si nemilos. Asa ca acum sunt doar "presupusi iubiti", o umbra palida a ceea ce erau.
Este o piesa dureros de dulce, sau cel putin asa mi se pare, intrucat iti etaleaza o paleta ademenitoare de culori, o relatie ideala, androgina, din categoria celor pe care le gasesti odata in sapte vieti, ca apoi sa vezi cum se destrama incet si sigur, pentru ca niciunul nu se mai regaseste in ochii celuilalt, ochii amutesc,iar buzele si limba au uitat demult cum se articuleaza cuvintele.
Si iar ar fi putut fi atat de frumos, dar a fost o fericire la fel de scurta precum un foc de paie in urma caruia nu ramane decat o pulbere prea fina incat vantul sa n-o duca incotro vrea el, departe de mine, departe, departe...
Si mi-e dor si ma dor, noptile reci, acum calde si totusi atat de reci...

Slalom

Copii jucandu-se...inocenta, sperante, vise ce vor fi frante in mii si mii de farame, destine inchise intre peretii unor pub-uri cu muzica in surdina si fum dens de tigara, alcool si poate droguri in care uita de certurile de acasa, de suferintele marunte- picaturi chinezesti, de ei in final.Un amalgam de umbre si lumini: luminile din privirile lor, si umbrele care predomina si care le vor intuneca ceilalti ani de viata, ai adolescentei, ai maturitatii s.a.m.d.
Mai demult am scris intr-un post "we are the children our parents warned us about". Suntem cei de care trebuie sa ne ferim cel mai mult, pentru ca a ne putea elibera de prejudecatile mostenite de la parinti. Aceasta incercare de nesupunere, de a gasi o fisura in acest cerc vicios, si de a ne crea propriul cerc, ce va sa devina intr-o zi o sfera. Astfel ramanem blocati intr-o lume calduta, dar care nu e a noastra, nu ne apartine, suntem doar niste tolerati, asemenea romanilor din Transilvania pe vremurile gloriosului Imperiu bicefal.

Cautam iesirea din clopotul de sticla, in care ne-au inchis cu grija si dragoste inabusitoare parintii, dar nu suntem capabili sa ne desprindem de tot, simtim nevoia de a fi legati printr-un lant, fin, invizibil si totusi foarte puternic de oameni, de prieteni si iubiti. Simtim nevoia de a apartine si de a poseda, vrem sa ne daruim si ne multumim cu o farama de iubire.
Fotografia de fata mi-a placut pentru ca e fluida si e evanescenta, e ca o matase fina si stravezie acoperind o femeie frumoasa prin ea insasi, prin fragilitatea si tototdata forta tipatului ei.O femeie imbracata in sticla.

O piesa despre nevoia de a uita de sine in clipe extatice, care nu isi au locul musai in rai, raiul poate fi oriunde, oriunde exista o sfera cu doi oameni uniti prin sentimente - iata cum, pana si raiul devine ceva subiectiv, de fapt probabil ca a fost dintotdeauna, pentru ca spatiul e ceva pur relativ.

Playin`

Noapte.Fum. Eu si lumea.
Rosu, verde, alb-negru, lumina difuza, intuneric.
Dimineata un soare care zambeste tuturor
Doar ca unora mai stramb.

Stop!E vremea cand valul se ridica si mastile cad.
Privesti. E trist ce vezi.Te sperii si spui:
Acoperiti-va cu masti la loc realitatile hide!

R.A.T.B

Toata lumea incearca sa dea nastere, si sa pastreze aparente, pentru ca ne plac aparentele, desi suntem constienti cat de dezamagitoare sunt, cat de mult ne vor durea, dar nu conteaza nimic, atata timp cat pe dinafara toata lumea vede ceva dragut, trendy, foarte roz si zambitor, cat timp dam bine in societate.
Ei bine, as vrea sa vorbesc despre oameni care au lepadat aparentele ca niste fluturi care se desprind de larvele lor.
E vorba de niste batrani, de oameni care au invatat sa priveasca cu adevarat, dar care in ciuda tuturor cruzimilor si tuturor mizeriilor indurate au pastrat o farama din farmecul copilariei sau tineretii.
Cu ceva mai multicel timp in urma avusesem treaba in Romana, am luat unul dintre minunatele trolee ce circula cu viteza melcului grabit. Plouase cu o zi inainte.
La un moment dat urca un domn foarte prezentabil in ciuda celor 65 de ani pe care probabil ii avea.O statura impozanta, o prezenta agreabila si un farmec aparte, aerul parfumat al secolului trecut, un tip rafinat, pe care varsta l-a inzestrat cu un farmec aparte, cel al unui tanar intelectual cu sarmul batranului inteleptit de timpul care si-a varsat amfora deasupra lui.
Palarie, pelerina de ploaie, si o pipa din lemn de cires probabil, din care se vede treaba ca era nerabdator ca un copil sa traga un fum si sa deseneze apoi in aer cerculete alburii.Vazand ca il privesc cu atentie si ca ii urmaresc fiece miscare, mi-a zambit discret ca si cum mi-ar fi facut un compliment la o serata pe furis.
Azi, in drum spre Piata Presei Libere, in troleu urca un batranel, decent, curat si ingrijit imbracat. Era genul de bunicut, care isi ia nepoteii pe genunchi ca sa le spuna o poveste cu printi si cai nadzdravani.
Ascultam muzica, si la un moment dat dau sa-mi schimb melodia, care nu se potrivea cu starea mea de spirit, iar lui ii incolteste un zambet pe buze, un zambet copilaresc, in care era concentrata toata inocenta copilariei demult lasate in urma, si ma intreaba "ce aparat e ala, un termometru cumva?" Il lamuresc si i se iveste in priviri o lumina care degaja o tona de caldura si de pace.
Acesti oameni stiu cu adevarat ce e aia viata si ca a incerca sa ascunzi soarele cu degetul e o munca sisifica si inutila, ei stiu sa se poarte natural, desi probabil ca n-au decat patru clase.
Frumusetea exista, intr-o forma latenta in fiecare dintre noi si va irumpe in momentul in care cineva o va vedea si o va aprecia, eu nu cred ca exista oameni urati sau frumosi (fizic vorbind), fiecare are cu totul alte principii estetice si o relatie e o dovada a compatibilitatii atat caracterelor, a intereselor, dar intr-o prima etapa a conceptului despre frumusete pe care il are fiecare.

Printemps

A venit primavara si odata cu ea copacii verzi pe care privindu-i ma gandesc la renastere, la reinoire, la schimbare.
Sunt flori si zambete, frunze si iarba verzi si oameni care au uitat cum sa primeasca primele raze calduroase ale soarelui primavaratec.

Cantecul de fata miroase a primavara, a verde, Lily Allen e o artista de o delicatete aparte chiar si cand foloseste cuvinte mai putin ortodoxe.
When you first left me I was wanting more
But you were fucking that girl next door, what cha do that for (what cha do that for).
Primul "duet" de versuri nu aduce o situatie iesita din comun in discutie (nici macar nu-si propune asa ceva englezoaica),nu anunta nimic melodramatic,ci dimpotriva e un sfarsit care anunta un nou inceput si o transformare a unei adolescente imberbe, parasite de iubit pentru o alta in femeiea dupa care acesta din urma suspina pana la epuizare.
When you first left me I didn't know what to say
I never been on my own that way, just sat by myself all day

I was so lost back then
But with a little help from my friends
I found a light in the tunnel at the end.
Imi place faptul ca imi este prezentata o femeie sensibila, insa totodata o femeie puternica, care se lasa ajutata si primeste cu recunostinta mana intinsa a prietenilor ca sa se poata ridica si merge mai departe.
Luminita de la capatul tunelului imi aduce aminte de Dan Teodorescu in al carui Raiul gainilor teve-ul color este de fapt acea luminita de la finele intunericului, licarul de speranta cu alte cuvinte.
Now you're calling me up on the phone
So you can have a little whine and a moan
And it's only because you're feeling alone

At first when I see you cry,
yeah it makes me smile, yeah it makes my smile
At worst I feel bad for a while,
but then I just smile I go ahead and smile.
Desi are o nuanta destul de feminista si usor rautacioasa totodata, aceasta nu-i rapeste din dragalasenie.Aproape ca il vad pe saracul baiat stand agatat de telefon, sunand-o de zeci de ori asa cum n-o facuse cand ar fi fost cazul si mi se face pentru o clipa mila de el. Morala ar fi ca sunt unele lucruri pe care trebuie sa le apreciezi la timp, sa le respecti, sa ai grija de persoana de langa tine,la timp pentru ca in caz contrar you will be "feeling alone" candva, cand nepasarea va ucide si cel mai profund sentiment.
Whenever you see me you say that you want me back
And I tell you it don't mean jack, no it don't mean jack
I couldn't stop laughing, no I just couldn't help myself
See you messed up my mental health I was quite unwell.
Roata se invarteste totusi si cel care detinea controlul in relatia lor ramane sa fie cel care cerseste sa i se dea din nou o farama de iubire, insa totul vine prea tarziu, deoarece ea nu-l mai vrea inapoi, si nu-i pare rau ca el a ajuns intr-o stare deplorabila, intrucat nici lui nu i-a fost mila atunci cand i-a naruit lumea.Ea a crescut, s-a maturizat, esecul a fost un impuls catre inainte, pe cand el a cazut zgomotos de pe culmile infatuarii, si a regresat, devenind un cersetor de afectiune, de care a constientizat abia cand a pierdut-o datorita dispretului lui, alergatului dupa fluturi-iluzii.