As vrea sa nu mai ranesc, sa nu ma mai ranesc si sa nu mai doara... dar ar fi trist si asa daca ar fi, nu? Ar insemna totusi sa diminuez coeficientul de rautate care pana la urma nu face altceva decat sa ma sece de vlaga. Si cu toate astea nu le am cu intorsul celuilalt obraz...hmmm... lasa ca o sa mai vina dimineti tarzii, imbatranite de somn in care o sa-mi zambeasca cineva de buna dimineata, iar cineva-ul asta va putea sa ma raneasca, dar si eu voi putea sal ranesc... sau se poate oare sa iubesti fara sa-i faci nici cel mai mic rau, adicatelea fara sa-i trezesti macar o lacrima si o incruntare pe chip?
Who knows... not me, that`s for sure...