Schism-Tool

Am descoperit piesa asta ciudatica, in sinea ei, de curand, si m-am indragostit de ea si nu numai, asa incat mi-am downloadat toata discografia (multumesc M.D).
I know the pieces fit cuz I watched them fall away
Mildewed and smoldering, fundamental differing,
Pure intention juxtaposed will set two lovers souls in motion
Disintegrating as it goes testing our communication.
Cei doi din "povestea" cantecului, oricare dintre noi, constituie un intreg initial, formeaza un puzzle din care nu lipseste nimic, insa intervine ratiunea, care va schilodi sau mutila armonia care exista odata, candva, intre ei, o armonie realizata prin comunicare, dar nu neaparat una verbala, poate mai curand, e vorba de una a simturilor.
Fiintele sunt astfel murdarite,transformate prin mutilare in altceva, in niste omuleti ciudati, gri albastrui ca-n videoclip, care mie, personal mi se pare foarte bine realizat.
I know the pieces fit cuz I watched them tumble down
No fault, none to blame it doesnt mean I dont desire to
Point the finger, blame the other, watch the temple topple over.
To bring the pieces back together, rediscover communication.

The poetry that comes from the squaring off between,
And the circling is worth it.
Finding beauty in the dissonance.
Intotdeauna trebuie sa existe un vinovat, e o chestiune pur psihologica, un proces prin care oamenii se simt mai bine cu ei, isi fortifica increderea in propria ratiune si totodata si stima de sine.Insa asta e doar o metoda gresita de a reajunge la acea comunicare pierduta.
Ia nastere un conflict, ambii sunt gata sa loveasca ceea ce odata au iubit, isi incercuiesc adversarul, pentru a castiga o lupta de orgolii, care le ofera o satisfactie de moment.
There was a time that the pieces fit, but I watched them fall away.
Mildewed and smoldering, strangled by our coveting
I`ve done the the math enough to know the dangers of a second guessing
Doomed to crumble unless we grow, and strengthen our communication.
Se insista asupra existentei primordiale a sferei, un timp al perfectiunii, iar acum el sau ea a devenit constient ca mai are o singura sansa pentru a reconstrui ceea ce era candva perfect, constient ca e "blestemat" sa se prabuseasca, eu as zice mai degraba sortit sa cada, in cazul in care nu gasesc o solutie pentru a-si redescoperi limbajul.
Cold silence has a tendency to atrophy any sense of compassion
Between supposed lovers.
E vorba de o tacere care taie, care ucide orice sentiment, iar fostul cuplu se transforma intr-o imagine ridiculizata a ceea ce a fost, fiecare devenind din tandru, crud si nemilos. Asa ca acum sunt doar "presupusi iubiti", o umbra palida a ceea ce erau.
Este o piesa dureros de dulce, sau cel putin asa mi se pare, intrucat iti etaleaza o paleta ademenitoare de culori, o relatie ideala, androgina, din categoria celor pe care le gasesti odata in sapte vieti, ca apoi sa vezi cum se destrama incet si sigur, pentru ca niciunul nu se mai regaseste in ochii celuilalt, ochii amutesc,iar buzele si limba au uitat demult cum se articuleaza cuvintele.
Si iar ar fi putut fi atat de frumos, dar a fost o fericire la fel de scurta precum un foc de paie in urma caruia nu ramane decat o pulbere prea fina incat vantul sa n-o duca incotro vrea el, departe de mine, departe, departe...
Si mi-e dor si ma dor, noptile reci, acum calde si totusi atat de reci...

Slalom

Copii jucandu-se...inocenta, sperante, vise ce vor fi frante in mii si mii de farame, destine inchise intre peretii unor pub-uri cu muzica in surdina si fum dens de tigara, alcool si poate droguri in care uita de certurile de acasa, de suferintele marunte- picaturi chinezesti, de ei in final.Un amalgam de umbre si lumini: luminile din privirile lor, si umbrele care predomina si care le vor intuneca ceilalti ani de viata, ai adolescentei, ai maturitatii s.a.m.d.
Mai demult am scris intr-un post "we are the children our parents warned us about". Suntem cei de care trebuie sa ne ferim cel mai mult, pentru ca a ne putea elibera de prejudecatile mostenite de la parinti. Aceasta incercare de nesupunere, de a gasi o fisura in acest cerc vicios, si de a ne crea propriul cerc, ce va sa devina intr-o zi o sfera. Astfel ramanem blocati intr-o lume calduta, dar care nu e a noastra, nu ne apartine, suntem doar niste tolerati, asemenea romanilor din Transilvania pe vremurile gloriosului Imperiu bicefal.

Cautam iesirea din clopotul de sticla, in care ne-au inchis cu grija si dragoste inabusitoare parintii, dar nu suntem capabili sa ne desprindem de tot, simtim nevoia de a fi legati printr-un lant, fin, invizibil si totusi foarte puternic de oameni, de prieteni si iubiti. Simtim nevoia de a apartine si de a poseda, vrem sa ne daruim si ne multumim cu o farama de iubire.
Fotografia de fata mi-a placut pentru ca e fluida si e evanescenta, e ca o matase fina si stravezie acoperind o femeie frumoasa prin ea insasi, prin fragilitatea si tototdata forta tipatului ei.O femeie imbracata in sticla.

O piesa despre nevoia de a uita de sine in clipe extatice, care nu isi au locul musai in rai, raiul poate fi oriunde, oriunde exista o sfera cu doi oameni uniti prin sentimente - iata cum, pana si raiul devine ceva subiectiv, de fapt probabil ca a fost dintotdeauna, pentru ca spatiul e ceva pur relativ.