Wednesday, July 25, 2007

thin lines

"Believe when you lie you will never need to recognize yourself"...cum o fi sa minti pana sa nu mai stii nici tu insuti ce e real si ce nu? Poate ca aceasta e reteta succesului, insa nu sunt dispusa sa platesc acest pret, pentru ca in cazul acesta succesul devine asa cum citeam candva, undeva "o zombificare acceptata". Prefer sa-mi contemplu caderile sa simt o mie de dureri, dar sa nu devin o papusa voodoo care poate sa zambeasca frumos in fata tuturor, dar de fapt sa nu fie altceva decat o bomba cu ceas ascunsa intr-un ambalaj frumos colorat, o sfera colcaind de refulari si esecuri pe care sa le pun pe seama altora.
"Suntem liberi fara nici o scuza" zicea Sartre, suntem liberi sa castigam iubirea si aprecierea celoralti dar la fel de usor sa o si pierdem, totul se joaca pe o carte iar puntea dintre moral si imoral , dintre real si fals e sensibila se poate rupe oricand, sau, de ce nu, se poate incalci si nu mai distingi nimic de nimic.De fapt lozul cel mare al vietii nu consta in a avea 3 masini ultimul racnet, haine scumpe, case in zone exotice s.a.m.d. Things come and go , but feelings don`t change if you don`t betray them. Fericirea este inca legata de gasirea partii complementare a fiecaruia si de prieteniile pe care le leaga. Restul e nisip , e praf in ochii celor care se lasa prinsi in acest carusel al iluziilor de preamarire. Se traieste pentru flash-back-ul final, momentul in care mori, in care ti se deruleaza at full speed toate amintirile.

2 comments:

iuliansirbu said...

si daca la flashback-ul de pe patu d moarte iti dai seama ca ai trait degeaba, oricate amintiri ti-ar reveni...? si la faza ca nu vrei 3 masini tari sau alte chestii materiale te inteleg, da' nijte chestii vremelnice tot vrei, asa cum vreau si io si altii...vrei recunoastere, vrei laude, vrei sa iesi din anonimat...zic la modu general, nu neaparat despre tine...desi nu cred ca o sa te superi pe mine daca te regasesti in randurile astea...

Cristina-Andreea Nourescu said...

Depinde ce asteptari ai avut de la viata, insa niste amintiri frumoase ar imblanzi moartea oricui, cred eu. Nu am zis ca nu imi doresc si lucruri materiale, insa nu as face orice pentru ele, pt ca nu sunt atat de importante. Iar anonimatul nu e conditionat de laude, pentru a iesi din anonimat trebuie sa fii o persoana controversata. Daca nu poti aduna decat laude lumea se va satura sa-ti ridice osanale.
Paradoxal , desi poate exagerez, Eminescu este resuscitat de profii de romana (in special) in disperare, pe cand Liiceanu are si critici pozitive si negative si s-ar putea sa ramana viu pentru ceva mai mult timp fara perfuzii.