In your arms-Urma

Visare, melancolie, tandreturi, mangaieri amagitoare (mai mult sau mai putin) pe timpane (depinde din ce unghi privesc), astea ar fi cateva dintre cuvintele care ar defini piesa de fata.
All I need is a little rest... to cool the brakes
I'm still looking for a red light
Can you take me in your world... and leave me there
Overtake me with a smile.
Melodia asta imi induce o stare de detasare de tot ce presupune lumea inconjuratoare, e o stare hipnotica, si melancolica in acelasi timp. Toti avem nevoie sa ne oprim la un moment dat la un semafor care arata rosu (pasiune, foc, intensitate), sa facem o pauza in care sa ne regasim, si unde e mai bine decat in bratele unui iubit(e) in cazul autorului versurilor-acolo te simti intr-adevar in alta lume, o lume proprie si un zambet abia mijit in coltul buzelor iubitului poate aprinde mii de scanteioare in ochii ei.
Indraznesc sa-l contrazic pe Matei Visniec care spune in "Omul pubela-Femeia ca un camp de lupta" ca "doua fiinte umane nu pot intra niciodata impreuna in acelasi cerc"- eu cred ca iubirea este aceea care poate largi cercul, care-l poate transforma in sfera ...dar in cazul acesta am vorbi despre o fiinta androgina, care nu e musai sa fie si umana, deci renumitul regizor-dramaturg are pe jumatate dreptate.Fiecare are nevoie sa-si contopeasca propria lume cu cea a sufletului pereche just <<`cause soul-mates never die>>.(Placebo)
Searched your trace on open roads
No time to fall
Where the hell is my red light?
Too much coffee in my blood... I'll need some more
Give me meanings for the road.
Si fara ea, fara fiinta iubita, fara femeia templu/corabie in care sa se regaseasca si sa-si gaseasca refugiul se simte pierdut, fara nicio tinta, insa isi mai "injecteaza" niste cafea in vene intrucat cautarea ei nu se poate realiza decat constient, cu ochii larg deschisi, dar are nevoie de un semn, de confirmarea faptului ca ea e acolo, undeva, asteptand sa-i ofere bratele ei in care el sa se poata cuibari ca un copil in bratele mamei, "I just feel I`m safe in your arms", simte nevoia de a fi protejat impotriva veninurilor venite din afara sferei lor inca fragile.
Melodia asta mi s-a infipt in timpane si suna dureros de dulce...
E ca atunci cand in bratele lui uitam de zecile de oameni ce misunau in jurul nostru prin metrou sau aiurea,erau senzatii extatice dar all good things come to an end si in cazul nostru a fost un bitter end. Ne incearca mii de regrete, ca s-a terminat, ca n-a inceput, ca a fost bine si ca n-a fost bine in acelasi timp.
But all is history now ...

Nu, nu e un alt post depresiv despre vreo iubire inceputa cu doua picioare stangi
... E o piesa descoperita accidental pe un post de radio, city fm, mai precis (nu fac reclama, dar e chiar fain, parerea mea;))).
Ceea ce mi se pare dragut la piesa asta e ca Amy Macdonald nu se lamenteaza, ci a asamblat ideea intregii melodii pe o linie jucausa, dar fara sa se piarda mesajul, care nu e tocmai unul cu happy end.
Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before.
Ma duce cu gandul la petreceri monstru cu adolescenti, care cred la varsta aceea ca aceasta ar fi modul optim de a-ti petrece timpul, ca esti cu atat mai <> cu cat esti invitat la mai multe party-uri cu fete/ baieti si valuri de bautura. E vorba de senzatia de vertij, de curent car odata ce te-a prins, nu te mai poti smulge, doar pt ca <> si pentru ca dansul e fara doar si poate o arta senzuala, care da nastere unor legaturi incredibile, se realizeaza o conexiune foarte stransa intre cei doi parteneri-sa nu uitam ca pe ringul de dans s-au trait multe povesti de iubire, unele au continuat si odata coborate de pe scena, in culise, altele nu.Si iata cum fiecare dintre noi poate a trecut in adolescenta printr-o perioada in care ne indragosteam subit de cineva, doar dintr-o privire care uneori se intampla sa fie sustinuta si incurajata de cel/cea privit(a)( dar astea sunt acele putine cazuri fericite).
Si cum zice urmatoarea strofa intram in joc,<>.
< And you're waiting outside Jimmy's front door
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight.>>
Si cum fiecare iubire are si momentele ei urate, iata ca vine la el si nu gaseste pe nimeni, intervine sentimentul de singuratate si acela de a fi parasit(a), cu ideea obsesiva a urmatorului loc de petrecut niste timpi morti si construit o viata sociala.
Adolescenta din piesa se zbate sa-si gaseasca o persoana pe care sa o iubeasca si care mai ales sa ii si impartaseasca sentimentele, un grup in care sa se simta acceptata si distractii efemere.Nimic neobisnuit. O adolescenta comuna, dar tocmai pasajul in care ea il asteapta pe al ei Jimmy( si nu e tocmai cel cu bikini-i) mi se pare ca e cel mai expresiv, caci demonstreaza ca de fapt viata ei e goala, la fel cum e cea a fiecarei persoane care n-a trait iubirea macar odata plenar alaturi de cineva, caci iubirea tot iubire se cheama si daca e neimpartasita, numai ca in acest caz ramai cu frustrari, cu angoase, cu dileme nerezolvate si intrebari retorice, gen <>. La aceste intrebari cred ca raspunsul il detin Travis <>, cum tot incearca d3fect sa ma convinga poate nu acum, dar incerc si eu sa mai sper ca intr-o zi chiar va veni to blow my mind-nu vreau mai mult de la o idila decat sa fie "idilica". De fapt tot ceea ce aceasta copila doreste e sa gaseasca dincolo de usa aceea dincolo de care nu e nimeni <> pe cineva care sa o asculte oricand are nevoie, are nevoie sa se simta unica pentru cineva, sa i se dedice o perioada mai mare de timp.

Goool. Gol.

Am hotarat sa uit, sa fug si sa ingrop sperantele mele in ceea ce priveste iubirea, care nu stiu de ce, dar in mod clar nu a aparut pe lumea asta pentru mine.
Probabil m-am nascut ca sa ajung sa am o slujba si o casa decenta si probabil o viata de familie plata animata doar de rasetele pline de viata si inocenta ale copiilor.
Dar diminetile somnoroase cand asternuturile parca doar ca sa-mi faca in ciuda sunt atat de moi si calde, vor fi intotdeauna niste momente solitare, galbenul solar va fi doar constiinta singuratatii, nicidecum speranta .
Am 20 de ani, nu stiu daca inca mai sper cu adevarat la iubire, cred ca am obosit, cred ca vreau sa dorm, sa dorm, sa dorm, sa nu mai am nevoie de cafeaua din fiecare dimineata, sau de tigari...Stiu insa ca trebuie sa ma trezesc si sa lupt zi de zi cu ideea ca pentru mine inceputul nu va fi urmat decat de un sfarsit efemer, vor fi aripi starpite in faza embrionara.
<>.